Definitie Descăleca - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: DescĂleca, descalec, verb I. Intranzitiv
1. A cobori, a se da jos de pe cal.
2. (Termen folosit mai ales de cronicari in legatura cu intemeierea tarilor romanesti) A se aseza intr-un loc, intemeind o tara. [Varianta: Descalica verb I] – Limba Latina 'discaballicare.

Varianta definitie 2: A descaleca antonim: a incaleca

Varianta definitie 3: DescĂleca verb (invechit) a pedestri. (A - de pe cal.)

Varianta definitie 4: Descaleca verb, indicativ prezent 1 singular descalec, 3 singular si plural descaleca; ger. descalecand

Varianta definitie 5: A descĂleca descalec intranzitiv 1) A se da jos de pe cal. 2) A se stabili definitiv intr-un loc, punand inceputurile unei tari. 3) inv.
A se opri pentru odihna in cursul unui drum; a face un popas; a poposi. /<lat. discaballicare

Varianta definitie 6: Descaleca (descalec, descalecat), verb –
1. A se da jos de pe cal. –
2. A popula, a se aseza intr-un loc determinat. – Varianta descalica.
Mr. discalic.
De la incaleca, dupa echivalenta incuia-descuia, imbraca-desbraca, etcetera Totusi, se are in vedere adesea posibilitatea unui limba latina *dĭscaballĭāre (Candrea-Dens., 214; REW 1439; Tiktin; Candrea), conform sp. descabalgar; ipoteza putin probabila, mai ales daca se tine seama de conservarea lui i aton.
Cel de al doilea sens se datoreaza desigur unei influente turanice, caci se stie ca anumite semintii turanice traiau in corturi portabile si ca, pentru ele, „a descaleca” insemna a alege un loc pentru a-l popula provizoriu. – Derivat descalecat, substantiv neutru (actiunea de a descaleca; intemeiere, colonizare); descalecator, substantiv masculin (intemeietor); descalecatura, substantiv feminin (invechit, intemeiere).