Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Descăleca

1 * Cuvantul cu diacritice: descălecá
Cuvantul fara diacritice: descaleca

Definitie: DESCĂLECA, descalec, verb I. Intranzitiv 1. A coborî, a se da jos de pe cal. 2. (Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea țărilor românești) A se așeza într-un loc, întemeind o țară. [Varianta: descălica verb I] – Limba Latina 'discaballicare.

2 * Cuvantul cu diacritice: a descăleca
Cuvantul fara diacritice: descaleca

Definitie: A descăleca antonim: a încăleca

3 * Cuvantul cu diacritice: descălecá
Cuvantul fara diacritice: descaleca

Definitie: DESCĂLECA verb (învechit) a pedestri. (A - de pe cal.)

4 * Cuvantul cu diacritice: descălecá
Cuvantul fara diacritice: descaleca

Definitie: descăleca verb, indicativ prezent 1 singular descalec, 3 singular și plural descalecă; ger. descălecând

5 * Cuvantul cu diacritice: a descălecá descálec
Cuvantul fara diacritice: descaleca

Definitie: A DESCĂLECA descalec intranzitiv 1) A se da jos de pe cal. 2) A se stabili definitiv într-un loc, punând începuturile unei țări. 3) înv. A se opri pentru odihnă în cursul unui drum; a face un popas; a poposi. limba latina discaballicare

6 * Cuvantul cu diacritice: descălecá descálec descălecát
Cuvantul fara diacritice: descaleca

Definitie: descăleca (descalec, descălecat), verb – 1. A se da jos de pe cal. – 2. A popula, a se așeza într-un loc determinat. – Varianta descălica. Mr. discalic. De la încăleca, după echivalența încuia-descuia, îmbrăca-desbrăca, etcetera Totuși, se are în vedere adesea posibilitatea unui limba latina dĭscaballĭāre (Candrea-Dens., 214; REW 1439; Tiktin; Candrea), conform sp. descabalgar; ipoteză puțin probabilă, mai ales dacă se ține seama de conservarea lui i aton. Cel de al doilea sens se datorează desigur unei influențe turanice, căci se știe că anumite seminții turanice trăiau în corturi portabile și că, pentru ele, „a descăleca” însemna a alege un loc pentru a-l popula provizoriu. – Derivat descălecat, substantiv neutru (acțiunea de a descăleca; întemeiere, colonizare); descălecător, substantiv masculin (întemeietor); descălecătură, substantiv feminin (învechit, întemeiere).