Definitie Aduna - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Aduna, adun, verb I.
1. Tranzitiv A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos.
2. Tranzitiv A aduna din toate partile; a strange, a concentra.
3. Tranzitiv A culege (alegand de ici si de acolo).
4. Tranzitiv A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi.
5. Tranzitiv (Matematica) A totaliza mai multe numere intr-unul singur.
6. Tranzitiv si reflexiv A (se) strange la un loc, formand un grup. ♢ Expresie (Tranzitiv) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ A (se) ingramadi, a (se) ghemui. – Limba Latina Adunare.

Varianta definitie 2: A (se) aduna antonim: a (se) scadea

Varianta definitie 3: A aduna antonim: a imprastia, a irosi, a risipi, a scadea

Varianta definitie 4: A se aduna antonim: a (se) imprastia

Varianta definitie 5: Aduna verb
1. verifica cuvantul: acumula.
2. verifica cuvantul: tezauriza.
3. verifica cuvantul: economisi.
4. (MATEMATICA) a totaliza, (rar) a aditiona, a insuma, a suma, (invechit) a sumarisi. (A - valoarea a doi vectori.)
5. a (se) intruni, a (se) reuni, a (se) strange, (regional) a (se) introloca, a (se) sobori, (Oltenia si Muntenia) a (se) inchelba, a (se) inchelbara. (S-au - cu totii.)
6. verifica cuvantul: convoca.
7. verifica cuvantul: recolta.
8. verifica cuvantul: colecta, a strange.
9. a (se) inmanunchea, a (se) reuni, a (se) strange. (Și-a - versurile in volum.)
10. a colectiona, a culege, a strange. (- folclor pe teren.)

Varianta definitie 6: Aduna verb, indicativ prezent 1 singular adun, 3 singular si plural aduna

Varianta definitie 7: A se aduna se aduna intranzitiv (despre fiinte) A veni din toate partile, intalnindu-se in acelasi loc; a se strange. /<lat. adunare

Varianta definitie 8: A aduna adun tranzitiv 1) A face sa se adune. 2) A aduce din mai multe parti punand laolalta; a strange. - lemne. - mere. 3) (bani, avere) A dobandi prin munca asidua (punand deoparte); a agonisi; a strange. 4) mat. (numere) A supune operatiei de adunare. /<lat. adunare

Varianta definitie 9: Aduna (adun, adunat), verb
1. a stringe, a culege.
2. A acumula, a ingramadi.
3. A adauga, a insuma.
4. (refl.) A se stringe. – Mr. adun, megl. dun, istr. aduru. < Limba Latina adūnāre (Puscariu 31; REW 209; DAR); conform limba italiana adunare, cat., sp., port. aunar, verifica cuvantul: franceza auner. – Derivat adunare, substantiv feminin (intrunire; stringere, culegere; adaugare, insumare); adunat, substantiv neutru (recolta, cules); adunator, adjectiv (unealta de strins); adunator, substantiv neutru (numaratoare); adunatura, substantiv feminin (gramada; lucruri de nimic), care ar putea fi reprezentantul direct al unei formatii lat., conform abruz. adunatura.