Definitie Afin - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Afin1, afini, substantiv masculin Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis si cu fructe comestibile, raspandit in regiunile de munte (Vaccinium myrtillus). – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: AFiN2, -Ă, afini, -e, substantiv masculin si feminin: (Jur.) Ruda prin alianta. – Din limba latina Affinis.

Varianta definitie 3: Afin (arbust) substantiv masculin, plural afini

Varianta definitie 4: Afin (ruda) substantiv masculin, plural afini

Varianta definitie 5: AFiN -i m. jur.
Ruda prin alianta. /<lat. affinis

Varianta definitie 6: Afin -i m.
Arbust din regiunile de munte cu frunze ovale-alungite, flori roz-deschise si cu fructe comestibile de culoare neagra-albastruie. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 7: AFiN, -Ă adjectiv Înrudit. substantiv masculin si feminin: Ruda prin alianta. [< limba latina affinis].

Varianta definitie 8: AFiN, -Ă I. adjectiv inrudit.
II. substantiv masculin f. ruda prin alianta. (< limba latina affinis)

Varianta definitie 9: Afin (-ni), substantiv masculin – Arbust scund cu fructe comestibile. – Mr. afin.
Limba Latina daphne, din limba greaca (veche) δάφνη „laur” (Herzog, RF, I, 99-104); conform calabr. afina „laur”.
Aspectul ambelor plante prezinta o analogie.
Iordan, ZRPh., LIV, 367, respinge acest etimon, pentru ca nu este clara pierderea lui -d; insa conform mr. si calabr., ceea ce demonstreaza ca fenomenul este deja romanic.
Dupa Puscariu, Dacor., VIII, 103-5, si Scriban, etimonul ar fi limba latina acinus „boaba”, contaminat cu daphne.
Mag. afonya nu este sursa cuvintului rom., cum credea Cihac, II, 475, ci deriva de la acesta, ca si rut. (j)afini, jafyna, sas. afunje (Candrea, Elemente, 406). – Derivat afina, substantiv feminin; afinet (var. afinar, afinis), substantiv neutru (loc pe care cresc afini).