Definitie Afla - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Afla, aflu, verb I.
1. Tranzitiv si instranzitiv A lua cunostinta despre ceva; a capata informatii, vesti, noutati despre ceva; a auzi o veste, o noutate etcetera
2. Tranzitiv A gasi, a descoperi (cautand sau intamplator).
3. Reflexiv A fi, a se gasi intr-un loc, intr-o pozitie, intr-o imprejurare oarecare; a fi, a exista in realitate. ♢ Expresie (Familiar) A se afla in treaba = a se amesteca, a interveni intr-o discutie sau intr-o actiune numai de forma, fara a aduce vreo contributie.
Sa nu se afle (ca) sa... = (sa) nu cumva sa...
Cum nu se (mai) afla = care iese din comun; extraordinar. (Popular) Nu se (sau unde se) afla! = nu-i adevarat!
4. Tranzitiv (Popular) A descoperi, a inventa, a scorni. – Limba Latina Afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respiratia”.

Varianta definitie 2: A se afla antonim: a absenta, a lipsi

Varianta definitie 3: Afla verb
1. verifica cuvantul: gasi.
2. a se auzi, (figurativ) a rasufla, a transpira. ( Secretul s-a - repede.)
3. a descoperi, a ghici, ( rar) a banui. ( Ai - ce am vrut sa spun.)
4. a cunoaste, a sti. (Vrei sa - adevarul?)
5. a auzi, a sti, (invechit si popular) a oblici. (Sa - cu totii ce-ai facut.)
6. a gasi, a prinde. (Voia sa-l - singur ca sa-i poata vorbi.)
7. verifica cuvantul: inventa.
8. a exista, a fi, a se gasi, (popular) a sta. (Se - acolo marfuri in mare cantitate.)
9. a fi, a se gasi, a sta. (Plicul se - pe masa nedesfacut.)
10. a fi, a figura, a se gasi, a se numara. (Se - printre invitati.)
11. verifica cuvantul: pomeni.
12. verifica cuvantul: situa.
13. verifica cuvantul: consta.
14. verifica cuvantul: primi.

Varianta definitie 4: Afla verb (silabe -fla), indicativ prezent 1 singular aflu, 3 singular si plural afla

Varianta definitie 5: A se afla ma aflu intranzitiv A se gasi intr-o anumita situatie. ♢ Cum nu se mai afla nemaipomenit; extraordinar. - in treaba a) a fi ocupat; b) a se amesteca intr-o actiune, fara a fi necesar. /<lat. afflare

Varianta definitie 6: A AFLA aflu
1. intranzitiv A capata informatii curente (despre ceva sau despre cineva); a auzi.
2. tranzitiv 1) (vesti, noutati etc.) A cunoaste pe baza unor informatii capatate (de la cineva sau de undeva); a auzi. 2) A scoate la iveala, cautand sau din intamplare; a gasi; a descoperi. [Silabe A-fla] /<lat. afflare

Varianta definitie 7: Afla (aflu, aflat), verb –
1. (Refl.) A fi, a se gasi intr-un loc. –
2. A gasi, a descoperi.
3. A lua cunostinta despre ceva. – Varianta (Banat) izafla.
Mr., megl. aflu, istr. oflu.
Limba Latina afflāre „a sufla” (Puscariu 34; Candrea-Dens., 16; REW 261; DAR); conform cu acelasi sens ca in rom., dalm. aflatura „resturi gasite pe tarm”, calabr. ahhare, napol. ašare, sp. hallar, port. achar, retor. afla.
Corespondenta semantica intre atitea limbi arata ca evolutia sensului este anterioara celei rom.
Schuchardt, ZRPh., XX, 532, si impreuna cu el majoritatea filologilor moderni (conform Corominas si Cortes 125), o explica pe baza limbajului vinatoresc: ciinele adulmeca (= aspira, sufla) pentru a gasi; sau de la afflatur „imi sufla = imi arata, imi spun”, de unde, prin activarea ideii, „aflu”. (Conform si Rohlfs, Differenzierung, 45).
Ambele explicatii par necovingatoare.
Este posibil ca pe baza echivalentei afflat = vivit = exstat (conform franceza que vive „cine e acolo?”).
Plecind de la (sese) afflat „respira, exista” este usor de refacut evolutia, in sensul de activare, pina se ajunge la afflat „afla, descopera”.
Aceasta explicatie este necesara, fiind singura care poate lamuri evolutia semantica a rom. gasi.
De altfel, este iluzorie legatura, propusa de Cihac, II, 633, cu mgr. ἄλφειν „a afla”.
Derivat aflat, substantiv neutru (invechit, descoperire); aflator, adjectiv (care se afla; inventator, descoperitor); neaflat, adjectiv (necunoscut).