Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Afla

1 * Cuvantul cu diacritice: aflá
Cuvantul fara diacritice: afla

Definitie: AFLA, aflu, verb I. 1. Tranzitiv și instranzitiv A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etcetera 2. Tranzitiv A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Reflexiv A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ♢ Expresie (Familiar) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Popular) Nu se (sau unde se) află = nu-i adevărat 4. Tranzitiv (Popular) A descoperi, a inventa, a scorni. – Limba Latina afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”.

2 * Cuvantul cu diacritice: a se afla
Cuvantul fara diacritice: afla

Definitie: A se afla antonim: a absenta, a lipsi

3 * Cuvantul cu diacritice: aflá
Cuvantul fara diacritice: afla

Definitie: AFLA verb 1. verifica cuvantul: găsi. 2. a se auzi, (figurativ) a răsufla, a transpira. ( Secretul s-a - repede.) 3. a descoperi, a ghici, ( rar) a bănui. ( Ai - ce am vrut să spun.) 4. a cunoaște, a ști. (Vrei să - adevărul?) 5. a auzi, a ști, (învechit și popular) a oblici. (Să - cu toții ce-ai făcut.) 6. a găsi, a prinde. (Voia să-l - singur ca să-i poată vorbi.) 7. verifica cuvantul: inventa. 8. a exista, a fi, a se găsi, (popular) a sta. (Se - acolo mărfuri în mare cantitate.) 9. a fi, a se găsi, a sta. (Plicul se - pe masă nedesfăcut.) 10. a fi, a figura, a se găsi, a se număra. (Se - printre invitați.) 11. verifica cuvantul: pomeni. 12. verifica cuvantul: situa. 13. verifica cuvantul: consta. 14. verifica cuvantul: primi.

4 * Cuvantul cu diacritice: aflá
Cuvantul fara diacritice: afla

Definitie: afla verb (silabe -fla), indicativ prezent 1 singular aflu, 3 singular și plural află

5 * Cuvantul cu diacritice: a se aflá mă áflu
Cuvantul fara diacritice: afla

Definitie: A SE AFLA mă aflu intranzitiv A se găsi într-o anumită situație. ♢ Cum nu se mai află nemaipomenit; extraordinar. - în treabă a) a fi ocupat; b) a se amesteca într-o acțiune, fără a fi necesar. limba latina afflare

6 * Cuvantul cu diacritice: a aflá áflu
Cuvantul fara diacritice: afla

Definitie: A AFLA aflu 1. intranzitiv A căpăta informații curente (despre ceva sau despre cineva); a auzi. 2. tranzitiv 1) (vești, noutăți etc.) A cunoaște pe baza unor informații căpătate (de la cineva sau de undeva); a auzi. 2) A scoate la iveală, căutând sau din întâmplare; a găsi; a descoperi. [Silabe a-fla] limba latina afflare

7 * Cuvantul cu diacritice: aflá áflu aflát
Cuvantul fara diacritice: afla

Definitie: afla (aflu, aflat), verb – 1. (Refl.) A fi, a se găsi într-un loc. – 2. A găsi, a descoperi. 3. A lua cunoștință despre ceva. – Varianta (Banat) izafla. Mr., megl. aflu, istr. oflu. Limba Latina afflāre „a sufla” (Pușcariu 34; Candrea-Dens., 16; REW 261; DAR); conform cu același sens ca în rom., dalm. aflatura „resturi găsite pe țărm”, calabr. ahhare, napol. ašare, sp. hallar, port. achar, retor. afla. Corespondența semantică între atîtea limbi arată că evoluția sensului este anterioară celei rom. Schuchardt, ZRPh., XX, 532, și împreună cu el majoritatea filologilor moderni (conform Corominas și Cortes 125), o explică pe baza limbajului vînătoresc: cîinele adulmecă (= aspiră, suflă) pentru a găsi; sau de la afflatur „îmi suflă = îmi arată, îmi spun”, de unde, prin activarea ideii, „aflu”. (Conform și Rohlfs, Differenzierung, 45). Ambele explicații par necovingătoare. Este posibil ca pe baza echivalenței afflat = vivit = exstat (conform franceza que vive „cine e acolo?”). Plecînd de la (sese) afflat „respiră, există” este ușor de refăcut evoluția, în sensul de activare, pînă se ajunge la afflat „află, descoperă”. Această explicație este necesară, fiind singura care poate lămuri evoluția semantică a rom. găsi. De altfel, este iluzorie legătura, propusă de Cihac, II, 633, cu mgr. ἄλφειν „a afla”. Derivat aflat, substantiv neutru (învechit, descoperire); aflător, adjectiv (care se află; inventator, descoperitor); neaflat, adjectiv (necunoscut).