Afronta
Definitie, sens si explicatie
1Afronta, afront, verb I. Tranzitiv (Rar) A infrunta. [Varianta: Afrunta verb I] – Din franceza Affronter (dupa infrunta).
2Afronta/afrunta verb (silabe -fron- /-frun-), indicativ prezent 1 singular afront/afrunt, 3 singular si plural afronta/afrunta
3Afronta verb I tr.
1. A infrunta.
2. (Medical) A apropia prin operatie buzele unei plagi pentru o buna cicatrizare. [< franceza affronter].
1. A infrunta.
2. (Medical) A apropia prin operatie buzele unei plagi pentru o buna cicatrizare. [< franceza affronter].
4Afronta verb tr.
1. a se opune cu curaj; a infrunta, a brava, a sfida.
2. a apropia prin operatie buzele unei plagi. (< franceza affronter)
1. a se opune cu curaj; a infrunta, a brava, a sfida.
2. a apropia prin operatie buzele unei plagi. (< franceza affronter)
5!afronta (a -) (a-fron-) verb, indicativ prezent 3 afronteaza