Afront
Definitie, sens si explicatie
1Afront, afronturi, substantiv neutru Insulta, jignire, ofensa, adusa cuiva in public. – Din franceza Affront.
2Afront substantiv verifica cuvantul: jignire.
3Afront substantiv neutru (silabe -front), plural afronturi
4Afront -uri n.
Insulta adusa cuiva in public; ofensa. A suferi un -. [Silabe A-front] /<fr. affront
Insulta adusa cuiva in public; ofensa. A suferi un -. [Silabe A-front] /<fr. affront
5Afront substantiv neutru Insulta in public; jignire, ultragiu; dezonoare. [Plural -turi. / < franceza affront].
6Afront substantiv neutru insulta, jignire adusa cuiva in public. (< franceza affront, limba italiana affronto)