Afurisi
Definitie, sens si explicatie
1Afurisi, afurisesc, verb Iv.
Tranzitiv (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Reflexiv A se jura. – Din limba slava (veche) Aforisati.
Tranzitiv (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Reflexiv A se jura. – Din limba slava (veche) Aforisati.
2A afurisi antonim: a binecuvanta
3Afurisi verb
1. verifica cuvantul: excomunica.
2. verifica cuvantul: blestema.
1. verifica cuvantul: excomunica.
2. verifica cuvantul: blestema.
4Afurisi verb indicativ prezent 1 singular si 3 plural afurisesc, imperfect 3 singular afurisea; conjunctie: prezent 3 singular si plural afuriseasca
5A se afurisi ma -esc intranzitiv A se lega prin juramant pentru a confirma unele afirmatii; a se jura. /<ngr. aphorizo, sl. aforisati
6A afurisi -esc tranzitiv rel. (persoane) A exclude dintr-o comunitate religioasa; a supune unei anateme; a anatemiza. /<ngr. aphorizo, limba slava (veche) aforisati
7Afurisi (afurisesc, afurisit), verb –
1. A arunca anatema asupra cuiva. –
2. A blestema, a injura.
Mr. afurisire, megl. furisit, adjectiv Mgr. ἀφορίζω, aorist ἀφόρισα (Roesler 565; Sandfeld 21); conform bulgara afurisati, limba turca: aforoz. – Derivat afurisenie, substantiv feminin Din rom. provine sas. afuresin „a blestema, a injura”.
1. A arunca anatema asupra cuiva. –
2. A blestema, a injura.
Mr. afurisire, megl. furisit, adjectiv Mgr. ἀφορίζω, aorist ἀφόρισα (Roesler 565; Sandfeld 21); conform bulgara afurisati, limba turca: aforoz. – Derivat afurisenie, substantiv feminin Din rom. provine sas. afuresin „a blestema, a injura”.