Definitie Ajutor -oare - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Ajutor, -oare, ajutori, -oare, substantiv masculin si feminin:, substantiv neutru
1. Substantiv masculin si feminin: Persoana care ajuta pe alta intr-o activitate oarecare (secundand-o si subordonandu-i-se).
2. Substantiv neutru: Sprijin, participare la efortul cuiva; indrumare (in imprejurari dificile); asistenta acordata cuiva; ajutorinta. ♢ A fi de (sau a veni, a sta in) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept banesc acordat salariatilor in cazul pierderii temporare a capacitatii de munca. ♦ Sprijin banesc. ♦ (Cu valoare de interjectie) Strigat al celor care se afla in primejdie. – Limba Latina Ajutor, -is, adjutorium.

Varianta definitie 2: Ajutor s., interjectie
1. substantiv asistenta, ocrotire, protectie, sprijin, (livresc) recurs, (invechit si popular) ajutorinta, (invechit si reg.) ajutorie, sprijoana, (invechit) sprijineala, (turcism cuvant invechit) iamac. (I-a multumit pentru -ul lui.)
2. substantiv concurs, oficii (plural), serviciu, sprijin. (Va ofer -ul meu.)
3. substantiv concurs, contributie, sprijin. (-ul lui a fost hotarator.)
4. substantiv ocrotire, patronaj, protectie, sprijin, tutela, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de -ul unei societati.)
5. substantiv verifica cuvantul: mila.
6. substantiv reazem, sprijin, sprijinitor, (figurativ) toiag. (Ea era -ul batranetelor lui.)
7. substantiv verifica cuvantul: asistent.
8. substantiv auxiliar, sprijin. (Documentarea i-a fost un - pretios.)
9. interjectie sariti! (-!, ma omoara!)

Varianta definitie 3: Ajutor (persoana) substantiv masculin, plural ajutori

Varianta definitie 4: Ajutor (sprijin, asistenta) substantiv neutru, plural ajutoare

Varianta definitie 5: Ajutor1 -i m.
Persoana care ajuta pe cineva intr-o situatie dificila. /<lat. adjutorium, adjutor, -is

Varianta definitie 6: Ajutor2 -oare n.
Sustinere materiala sau morala; sprijin; reazem. A da -. ♢ A da o mana de - a ajuta pe cineva. /<lat. adjutorium, adjutor, -is

Varianta definitie 7: Ajutor (ajutoare), substantiv neutru –
1. Sprijin. –
2. Persoana care ajuta, auxiliar. –
3. Loctiitor, adjunct.
Mr. ağutor, megl. jutor.
Limba Latina adiūtōrium (Cipariu, Gram., 62; Puscariu 53; Candrea-Dens., 35; REW 173; DAR; Rosetti, I, 162); conform prov. ajutori. – Derivat ajutora, verb, pe care DAR il considera a fi reprezentant al unui limba latina *adiūtŭlāre, si Candrea al lui *adiūtōriāre, ambele fiind de prisos, deoarece verb se explica prin mijloacele interne ale rom.; ajutori, verb (a ajuta); ajutorie, substantiv feminin (ajutor, asistenta); ajutorinta, substantiv feminin (ajutor; contributie impusa in Mold., in secolul XVIII, cu caracter tranzitoriu); ajutornic, adjectiv (milostiv); neajutorat, adjectiv (lipsit de ajutor).

Varianta definitie 8: Ajutor, ajutoare substantiv neutru (pub.) donatie in haine, alimente, medicamente venita din strainatate, in special dupa Revolutia din decembrie 1989 (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)