Almar
Definitie, sens si explicatie
1Almar, almare, substantiv neutru (Regional) Dulap in care se pastreaza alimente, vase sau haine. – Din limba maghiara Almariom.
2Almar substantiv neutru, plural almare
3Almar (almare), substantiv neutru – Dulap. – Varianta almariu, armar(iu).
Istr. armor.
Limba Latina armarium, poate direct in varianta (Puscariu 66; Rew 625; Dar); conform vegl. armar, limba italiana armadio, verifica cuvantul: franceza almaire, armaire (› franceza armoire).
Din limba latina s-a transmis aproape tuturor limbilor europene, conform limba germana Almer, limba neogreaca: ἀρμάρι, limba albaneza armar (probabil din limba italiana), cr. ormar, orman (de unde, in Banat, orman „dulap”), mag. almariom, ceh. (j)almara, pol. almarya.
În rom., in forma almar, provine probabil din slov. almara (conform Berneker 30) sau din mag. (Hasdeu 904; Domaschke 130; Galdi, Dict., 102).
A fost intarit in parte de contactul cu franceza armoire › rom. armuar.
Cu formele sale anterioare este popular numai in Trans. si Banat.
Istr. armor.
Limba Latina armarium, poate direct in varianta (Puscariu 66; Rew 625; Dar); conform vegl. armar, limba italiana armadio, verifica cuvantul: franceza almaire, armaire (› franceza armoire).
Din limba latina s-a transmis aproape tuturor limbilor europene, conform limba germana Almer, limba neogreaca: ἀρμάρι, limba albaneza armar (probabil din limba italiana), cr. ormar, orman (de unde, in Banat, orman „dulap”), mag. almariom, ceh. (j)almara, pol. almarya.
În rom., in forma almar, provine probabil din slov. almara (conform Berneker 30) sau din mag. (Hasdeu 904; Domaschke 130; Galdi, Dict., 102).
A fost intarit in parte de contactul cu franceza armoire › rom. armuar.
Cu formele sale anterioare este popular numai in Trans. si Banat.