Adevar
Definitie, sens si explicatie
1Adevắr, adevaruri, substantiv neutru
1. Concordanta intre cunostintele noastre si realitatea obiectiva; oglindire fidela a realitatii in gandire; ceea ce corespunde realitatii, ceea ce exista sau s-a intamplat in realitate. ♢ Adevar obiectiv = continutul obiectiv al reprezentarilor omului, care corespunde realitatii, lumii obiective, independent de subiectul cunoscator.
Adevar relativ = reflectare justa, insa aproximativa, limitata a realitatii. ♢ Locutiune adverb Într-adevar sau in adevar = in realitate, de fapt.
2. Justete, exactitate.
Viitorul a confirmat adevarul calculelor sale. – Limba Latina Ad + De + Verum.
1. Concordanta intre cunostintele noastre si realitatea obiectiva; oglindire fidela a realitatii in gandire; ceea ce corespunde realitatii, ceea ce exista sau s-a intamplat in realitate. ♢ Adevar obiectiv = continutul obiectiv al reprezentarilor omului, care corespunde realitatii, lumii obiective, independent de subiectul cunoscator.
Adevar relativ = reflectare justa, insa aproximativa, limitata a realitatii. ♢ Locutiune adverb Într-adevar sau in adevar = in realitate, de fapt.
2. Justete, exactitate.
Viitorul a confirmat adevarul calculelor sale. – Limba Latina Ad + De + Verum.
2Adevar antonim: eroare, minciuna, fals, falsitate, neadevar
3Adevăr substantiv
1. (Filoz.) real, realitate. (Notiunea de -.)
2. realitate, veridicitate, (livresc) veracitate, (invechit) veritate. (Exista mult - in acest roman.)
3. autenticitate, exactitate, exactitudine, justete. (S-a confirmat -ul celor spuse de el.)
1. (Filoz.) real, realitate. (Notiunea de -.)
2. realitate, veridicitate, (livresc) veracitate, (invechit) veritate. (Exista mult - in acest roman.)
3. autenticitate, exactitate, exactitudine, justete. (S-a confirmat -ul celor spuse de el.)
4Adevar substantiv neutru, plural adevaruri
5Adevăr -uri n. 1) Ceea ce corespunde realitatii. A spune -ul. ♢ Într-adevar sau In - de fapt; in realitate. 2) filoz.
Reflectare fidela a realitatii obiective in constiinta omului. ♢ - obiectiv reflectare a realitatii existente, independent de constiinta omului. - relativ reflectare justa, dar limitata, aproximativa a realitatii. /<lat. ad de verum
Reflectare fidela a realitatii obiective in constiinta omului. ♢ - obiectiv reflectare a realitatii existente, independent de constiinta omului. - relativ reflectare justa, dar limitata, aproximativa a realitatii. /<lat. ad de verum
6Adevar (adevắruri), substantiv neutru Concordanta intre cunostintele noastre si realitatea obiectiva, veridicitate. – Mr. (aver). < Limba Latina vērum, probabil intr-un compus de tipul *ad de vērum (Philippide, Principii, 96; Dar); conform limba italiana davvero (‹ *de ad vērum), sp. de veras.
Puscariu 24 (si Rew 9262, Scriban) indica *ad ad vērum, care de asemenea ar fi posibil.
Candrea se gindeste la o formatiune postverbala, plecind de la *addevērāre; iar Pascu, I, 183, presupune direct un limba latina *addeverum putin probabil; ambele solutii fusesera indicate de Candrea, Élements,
169. La origine, adevar a fost un adverb , folosit si ca adjectiv , uz care s-a pastrat pina in secolul Xvii; atuncea adevar afla-ne-vom bogati (Coresi) (uz adverb ), fata de inchinatorii cei adeveri (Varlaam) (uz adjectiv ).
În limba actuala, uzul adjectiv nu este posibil.
Ca adverb , se pastreaza numai in expresia sacra adevar zic voua.
Cuvant mr. provine dintr-un limba latina ad verum. – Derivat neadevar, substantiv neutru (minciuna).
Conform: adevara.
Puscariu 24 (si Rew 9262, Scriban) indica *ad ad vērum, care de asemenea ar fi posibil.
Candrea se gindeste la o formatiune postverbala, plecind de la *addevērāre; iar Pascu, I, 183, presupune direct un limba latina *addeverum putin probabil; ambele solutii fusesera indicate de Candrea, Élements,
169. La origine, adevar a fost un adverb , folosit si ca adjectiv , uz care s-a pastrat pina in secolul Xvii; atuncea adevar afla-ne-vom bogati (Coresi) (uz adverb ), fata de inchinatorii cei adeveri (Varlaam) (uz adjectiv ).
În limba actuala, uzul adjectiv nu este posibil.
Ca adverb , se pastreaza numai in expresia sacra adevar zic voua.
Cuvant mr. provine dintr-un limba latina ad verum. – Derivat neadevar, substantiv neutru (minciuna).
Conform: adevara.
7Adevăr adjectiv si adverb
1. Adv. (Mold., Trans.
Sv) Cu adevarat, intr-adevar. A: Dumnedzau miluiaste si ne spaseaste adevar.
Dvs, 22r; conform Stoica. C: Adevar, si noi oameni sintem si am putut si gresi.
N Test. (1648); conform Vcc,
286.
2. Adjectiv (Mold., Cris.) Adevarat. A: Pentru plins..., carea iaste... facatoriu bucuriei ceii adeveare.
L Sec.
Xvii, 72v; conform Varlaam; Ureche; Arsenie Din Bisericani; Dosoftei, Ps; L Sec.
Xvii, 16v. ♢ (Substantival) Am marturisit adevara.
Varlaam; conform Dosoftei, Psaltire,
1680. ♢ Locutiune adverb Cu adevara, De adevara, Într-adevara = cu adevarat, intr-adevar.
Conform: Dosoftei, Ps. C: Tu esti adevaru Dumnedzu.
Misc.
Sec.
Xvii, 59r.
Etimologie: Ad + de + verum.
Conform a s a s i (2), b i z u i t; f i r e s (2), p r i s n e (2).
1. Adv. (Mold., Trans.
Sv) Cu adevarat, intr-adevar. A: Dumnedzau miluiaste si ne spaseaste adevar.
Dvs, 22r; conform Stoica. C: Adevar, si noi oameni sintem si am putut si gresi.
N Test. (1648); conform Vcc,
286.
2. Adjectiv (Mold., Cris.) Adevarat. A: Pentru plins..., carea iaste... facatoriu bucuriei ceii adeveare.
L Sec.
Xvii, 72v; conform Varlaam; Ureche; Arsenie Din Bisericani; Dosoftei, Ps; L Sec.
Xvii, 16v. ♢ (Substantival) Am marturisit adevara.
Varlaam; conform Dosoftei, Psaltire,
1680. ♢ Locutiune adverb Cu adevara, De adevara, Într-adevara = cu adevarat, intr-adevar.
Conform: Dosoftei, Ps. C: Tu esti adevaru Dumnedzu.
Misc.
Sec.
Xvii, 59r.
Etimologie: Ad + de + verum.
Conform a s a s i (2), b i z u i t; f i r e s (2), p r i s n e (2).