Alocuțiune
Definitie, sens si explicatie
1Alocuțiune, alocutiuni, substantiv feminin Scurta cuvantare ocazionala. [Pronuntat: -ti-u] – Din franceza Allocution, limba latina Allocutio, -onis.
2Alocuțiune substantiv verifica cuvantul: discurs.
3Alocutiune substantiv feminin → locutiune
4Alocuțiune -i f.
Scurta cuvantare ocazionala. [G.-d. Alocutiunii;sil. -ti-u-] /<fr. allocution, limba latina allocutio, -onis
Scurta cuvantare ocazionala. [G.-d. Alocutiunii;sil. -ti-u-] /<fr. allocution, limba latina allocutio, -onis
5Alocuțiune substantiv feminin
1. Discurs tinut ostasilor de un comandant militar, rege sau imparat.
2. Cuvantare ocazionala scurta. [Varianta alocutie substantiv feminin / conform franceza allocution, limba latina allocutio].
1. Discurs tinut ostasilor de un comandant militar, rege sau imparat.
2. Cuvantare ocazionala scurta. [Varianta alocutie substantiv feminin / conform franceza allocution, limba latina allocutio].
6Alocuțiune substantiv feminin cuvantare ocazionala scurta. (< franceza allocution, limba latina allocutio)