1
Altiță (altițe), substantiv feminin – Broderie pe partea superioară a mînecii la ie sau cămașă.
Latină altĭtia, de unde italiană altezza.
Se explică prin poziția relativă a broderiei; partea inferioară a mînecii, cînd este brodată, nu se poate numi astfel.
După Cihac, Hasdeu și Dar, din sârbă latica „margine de rochie” (de unde, în Banat, var lătiță); este posibil însă ca cuvîntul sârbă să provină din română Este dubletul lui alteță, substantiv feminin, din italiană (secolul XIX).
Latină altĭtia, de unde italiană altezza.
Se explică prin poziția relativă a broderiei; partea inferioară a mînecii, cînd este brodată, nu se poate numi astfel.
După Cihac, Hasdeu și Dar, din sârbă latica „margine de rochie” (de unde, în Banat, var lătiță); este posibil însă ca cuvîntul sârbă să provină din română Este dubletul lui alteță, substantiv feminin, din italiană (secolul XIX).
DER – dicționarul etimologic
2
Altiță, altițe, substantiv feminin Porțiune ornamentală prin alesătură sau prin cusătură în partea de sus a mânecilor iilor. – Conform sârbă l a t i c a.
DEX – dicționarul explicativ
3
Altiță altițe feminin Broderie care se face pe umerii iilor. /conform sârbă latica
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Altiță substantiv feminin, genitiv-dativ articulat altiței; plural altițe
DOOM – dicționarul ortografic