Definitie Alună - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ALÚNĂ, alune, substantiv feminin Fructul alunului, de forma sferica sau ovoidala, cu un mic cioc, avand la baza un invelis verde in forma de degetar. ♢ Aluna de pamant (sau americana) = planta anuala din familia leguminoaselor, originara din America de Sud, cu flori galbene, cultivata pentru semintele sale comestibile si uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formeaza in pamant (de unde vine si numele) si contine substante grase si substante proteice; arahida (Arachis hypogaea). – Limba Latina *abellona (= abellana [nux]).

Varianta definitie 2: ALÚNĂ substantiv (BOTANICA) aluna americana verifica cuvantul: aluna de pamant; aluna de pamant = arahida, aluna americana.

Varianta definitie 3: ALÚNĂ substantiv verifica cuvantul: cartof.

Varianta definitie 4: Aluna substantiv feminin, g.-d. art. alunei; plural alune

Varianta definitie 5: ALÚNĂ -e f.
Fructul alunului. /<lat. abellona

Varianta definitie 6: Aluna (-ne), substantiv feminin – Fructul alunului. – Mr. alluna, istr. alure.
Limba Latina *abĕllona, de la abĕllāna (Puscariu 70; Candrea-Dens., 51; REW 17; DAR).
Din forma normala provin limba italiana avellana, verifica cuvantul: franceza avelaine, sp. avellana, cat. vellana, astur. ablana, port. avella; prin forma incerta se explica tarent. alońę, prov. aulona, lion. alonn.
Pentru fonetism, conform si Meyer-Lübke, Dacor., III,
643. Derivat alun, substantiv masculin, formatie regresiva, ca pruna-prun, duda-dud etcetera; aluna, verb (a casca ochii, a se holba); alunar, substantiv masculin (alunis; rozatoare, pirs; pasare, gaita de munte; luna iulie), al carui ultim sens constituie o coincidenta curioasa cu limba neogreaca: ἀλωνάρις „iulie” din limba greaca (veche) ἀλωνεύομαι (Puscariu 70); dar prezenta lui -u- arata ca imaginatia popular, luind acest cuvint din limba neogreaca:, l-a asociat cu familia lui aluna; alunel, substantiv neutru (dans popular); alunis, substantiv neutru (desis de aluni); aluneasca, substantiv feminin (dans de nunta), confuzie cu nuneasca; aluniu, adjectiv (de culoarea alunei).
Alunita (var. alunica, alunea), substantiv feminin, considerat de DAR drept dim. de la aluna, a fost apoi semnalat de Puscariu, Dacor., I, 225 (conform REW 19 si Puscariu, Lr., I, 17), drept der. al bulgara lunica „alunita”, de la luna „luna”.
Ca in alte cazuri, contrariul pare mai sigur, caci bulgara lunica nu este suficient pentru a explica cuvintul rom. si varianta sale.
Conform:, totusi, limba turca: alune „alunita”, citat de Popescu-Ciocanel,
11.

Varianta definitie 7: Aluna, alune substantiv feminin testicul (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)