Ambitus
Definitie, sens si explicatie
1Ambitus substantiv Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav pana la cel mai inalt. – Din franceza Ambitus.
2Ambitus substantiv (Muzica) diapazon, intindere, registru.
3Ambitus substantiv neutru, ambitusuri
4Ambitus substantiv neutru
1. intindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav pana la cel mai acut; diapazon (2).
2. (prin extensiune) evantai, gama (a posibilitatilor). (< limba germana Ambitus, limba latina ambitus)
1. intindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav pana la cel mai acut; diapazon (2).
2. (prin extensiune) evantai, gama (a posibilitatilor). (< limba germana Ambitus, limba latina ambitus)
5Ambitus substantiv neutru Limitele extreme ale inaltimii sunetelor unei lucrari vocale sau instrumentale; intinderea unei voci sau a unui instrument. [Plural -suri. / < limba germana Ambitus, conform limba latina ambitus].