1
Aduce, aduc, verb III.
1.
Tranzitiv A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda).
Expresie Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate.
2.
Tranzitiv A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său.
A da unui lucru o anumită mișcare sau direcție.
Expresie A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre...
4.
Tranzitiv A face să ajungă într-o anumită situație, stare.
5.
Intranzitiv A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva.
6.
Tranzitiv și reflexiv (În expresie) A-și aduce aminte = a(-și) aminti.
Latină Adducere.
DEX – dicționarul explicativ
2
Aduce verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural aduc, imperfect 3 singular aducea, perfect simplu 1 singular adusei, 1 plural aduserăm; imper. 2 singular adu (dar: ad-o), neg. nu aduce; participiu adus
DOOM – dicționarul ortografic
3
A Aduce aduc
1.
tranzitiv
I.
1.
(persoane sau lucruri) A lua ducând cu sine (undeva sau la cineva).
2.
A apropia de corp sau de o parte a corpului. Aduce mâna la cap.
3.
A face să capete o anumită direcție sau înclinație. Aduce vorba (Despre ceva sau Despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva).
4.
A face să se producă; a provoca; a pricinui; a cauza. Aduce câștig.
Norii negri aduc ploaie.
5.
A face să ajungă într-o anumită stare sau situație. Aduce (pe cineva) la sapă de lemn a sărăci cu totul pe cineva.
6.
A înfățișa spre examinare. Aduce un argument.
Încă 4 sensuri
II.
(împreună cu unele substantive formează locuțiuni verbale, având sensul substantivului cu care se îmbină): Aduce la cunoștință a înștiința. Aduce mulțumiri a mulțumi. Aduce jertfă a jertfi. A-și aduce aminte a-și aminti.
2.
intranzitiv
1.
popular (urmat de un substantiv precedat de prepoziția Cu) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemăna.
2.
(urmat de un determinant precedat de prepoziția A) A emana un miros specific (de obicei, neplăcut). Aduce a mucegai. aduce a dogorât.
<latină adducerre
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Aduce (aduc, adus), verb –
1.
A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva. –
2.
A produce, a da randament.
3.
A încovoia, a arcui, a îndoi.
4.
A se asemăna. – Aromână aduc (adușu, aduțire), meglenoromână duc (duși), istroromână aducu. < Latină addūcĕre (Pușcariu 28; Candrea-dens., 518; Rew 160; Dar); conform italiană addurre, vezi franceză aduir, catalană adur, spaniolă aducir, vezi portugheză aduzir.
Conform duce.
Derivat aducător, adjectiv (care aduce, econom, păstrător); aducătoare, substantiv feminin învechit, targă; aducătură, substantiv feminin învechit, vrajă, magie; adus, substantiv neutru (acțiunea de a aduce, aducere); adusătură, substantiv feminin (contagiere).
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
A duce / face casă bună expresie a se înțelege perfect; a se potrivi perfect. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Dicționar de argou