Definitie Aduce - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ADÚCE, aduc, verb III.
1. Tranzitiv A lua cu sine un lucru si a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ♢ Expresie Ce vant te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neasteptate.
2. Tranzitiv A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului sau. ♦ A da unui lucru o anumita miscare sau directie. ♢ Expresie A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibacie; a se dovedi abil, diplomat intr-o anumita imprejurare.
A aduce vorba de (sau despre) ceva = a indrepta discutia asupra unui obiect, a pomeni despre...
3. Tranzitiv A produce, a procura, a pricinui, a cauza.
4. Tranzitiv A face sa ajunga intr-o anumita situatie, stare.
5. Intranzitiv A semana intrucatva cu cineva sau cu ceva.
6. Tranzitiv si reflexiv (În expresie) A-si aduce aminte = a(-si) aminti. – Limba Latina Adducere.

Varianta definitie 2: A aduce antonim: a duce

Varianta definitie 3: ADÚCE verb I.
1. verifica cuvantul: duce.
2. verifica cuvantul: indoi.
3. a cauza, a pricinui, a produce, a provoca. ( A - mari daune statului.)
4. a crea, a produce, a realiza. (- mari beneficii.) II. verifica cuvantul: semana.

Varianta definitie 4: Aduce verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural aduc, imperfect 3 singular aducea, perf. substantiv 1 singular adusei, 1 plural aduseram; imper. 2 singular adu (dar: ad-o), neg. nu aduce; part. adus

Varianta definitie 5: A ADÚCE aduc
1. tranzitiv I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. - mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directie sau inclinatie. - vorba (Despre ceva sau Despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. - castig.
Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intr-o anumita stare sau situatie. - (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatisa spre examinare. - un argument.
II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale, avand sensul substantivului cu care se imbina): - la cunostinta a instiinta. - multumiri a multumi. - jertfa a jertfi. A-si - aminte a-si aminti.
2. intranzitiv 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitia Cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitia A) A emana un miros specific (de obicei, neplacut). - a mucegai. - a dogorat. /<lat. adducerre

Varianta definitie 6: Aduce (aduc, adus), verb –
1. A lua cu sine un lucru si a veni cu el undeva. –
2. A produce, a da randament.
3. A incovoia, a arcui, a indoi.
4. A se asemana. – Mr. aduc (adusu, adutire), megl. duc (dusi), istr. aducu. < Limba Latina addūcĕre (Puscariu 28; Candrea-Dens., 518; REW 160; DAR); conform limba italiana addurre, verifica cuvantul: franceza aduir, cat. adur, sp. aducir, verifica cuvantul: port. aduzir.
Conform: duce.
Derivat aducator, adjectiv (care aduce, econom, pastrator); aducatoare, substantiv feminin (invechit, targa); aducatura, substantiv feminin (invechit, vraja, magie); adus, substantiv neutru (actiunea de a aduce, aducere); adusatura, substantiv feminin (contagiere).

Varianta definitie 7: A duce / face casa buna expresie a se intelege perfect; a se potrivi perfect. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)