Definitie Ameți - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: AmeȚi, ametesc, verb IV.
1. Intranzitiv si tranz.
A fi cuprins sau a aduce in stare de ameteala; figurat a (se) zapaci.
2. Reflexiv si tranz.
A (se) imbata (usor). – Probabil limba latina *ammattire (< mattus „beat”).

Varianta definitie 2: A (se) ameti antonim: a (se) dezmeti, a (se) dezmetici

Varianta definitie 3: AmeȚi verb
1. verifica cuvantul: buimaci.
2. verifica cuvantul: imbata.

Varianta definitie 4: Ameti verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural ametesc, imperfect 3 singular ametea; conjunctie: prezent 3 singular si plural ameteasca

Varianta definitie 5: A se ameȚi ma -esc intranzitiv A se imbata usor; a se chercheli. /<lat. ammattire

Varianta definitie 6: A ameȚi -esc 1. tranzitiv 1) A face sa fie cuprins de ameteala. 2) A face sa se ameteasca.
2. intranzitiv 1) A fi cuprins de ameteala. 2) figurativ A deveni buimatic; a se nauci; a se buimaci; a se ului; a se zapaci; a se pierde. /<lat. ammattire

Varianta definitie 7: Ameti (-tesc, -it), verb –
1. a se zapaci. –
2. A-si pierde capul. –
3. A se imbata (usor), a se chercheli. –
4. (Familiar) A face ceva de mintuiala, a da rasol.
Limba Latina *ammatteāre, de la *mattea „bat, par”; conform limba italiana ammazare „a omori”, sp. mazar, port. maçar.
Sensul primar a fost „a lovi, a bate pina la pierderea cunostiintei”, de unde mai tirziu in limba italiana „a omori”, si in rom. „a lasa, a ramine fara cunostinta”.
Schimbarea de conjug. este fireasca la verb incoative.
Dupa Puscariu, ZRPh., XXXII, 717 si DAR, din limba latina *ammatῑre, de la *mattus, de unde limba italiana matto „nebun”, ammattire „a innebuni” (conform REW 5401 si 5428); insa in rom. nu este atestat *mattus, in timp ce *mattea s-a pastrat, conform maciuca; in plus, evolutia semantica pare mai convingatoare.
Hasdeu 1062 se gindea la ammitĕre, conform Densusianu, Rom.,XXXIII, 273; iar Körting 591 la *amentio, imposibil din punct de vedere fonetic. – Derivat ameteala, substantiv feminin (zapaceala, vertij, tulburare; Arg., plictiseala, lucru searbad); ametitor, adjectiv (care provoaca ameteala).