Amor
Definitie, sens si explicatie
1Amor, amoruri, substantiv neutru Iubire, dragoste. ♢ Amor propriu = pretuire (uneori exagerata) pentru propria persoana, sentiment al demnitatii provenit din constiinta propriei valori a cuiva. ♦ (Concretizat) Iubit2 (2). – Din limba latina Amor, limba italiana Amore.
2Amor antonim: ura
3Amor substantiv
1. verifica cuvantul: iubire.
2. verifica cuvantul: iubit.
1. verifica cuvantul: iubire.
2. verifica cuvantul: iubit.
4Amor substantiv neutru, plural amoruri
5Amor -uri n.
Sentiment de afectiune fata de o persoana de sex opus; iubire; dragoste. ♢ - propriu pretuire exagerata a propriilor calitati; mandrie. /<lat. amor, limba italiana amore
Sentiment de afectiune fata de o persoana de sex opus; iubire; dragoste. ♢ - propriu pretuire exagerata a propriilor calitati; mandrie. /<lat. amor, limba italiana amore
6Amor substantiv neutru
1. (Liv.) Iubire, dragoste. ♦ (Concretizat) Iubit.
2. (Liv.) Atasament, afectiune. ♢ Amor propriu = pretuire a propriilor calitati; mandrie. [Plural -ruri. / < limba latina amor, conform limba italiana amore].
1. (Liv.) Iubire, dragoste. ♦ (Concretizat) Iubit.
2. (Liv.) Atasament, afectiune. ♢ Amor propriu = pretuire a propriilor calitati; mandrie. [Plural -ruri. / < limba latina amor, conform limba italiana amore].
7Amor substantiv neutru iubire, dragoste. o - propriu = atasament de pretuire exagerata a propriilor calitati. (< limba latina amor)
8Amor, amoruri, substantiv neutru -
2. (Livresc) Atasament, afectiune. – limba italiana: Amore. (lat. lit. Amor)
2. (Livresc) Atasament, afectiune. – limba italiana: Amore. (lat. lit. Amor)
9Amor (amoruri), substantiv neutru – Iubire.
Limba Latina amor (fr. amour, limba italiana amore), introdus de poezia lirica, la sfirsitul secolul Xviii. – Derivat amorez (var. amurez), substantiv masculin, care apartine terminologiei teatrale (fr. amoureuse › amoreza, de la care s-a format m.), astazi intrat si in limbajul popular (in teatru se spune inca prim amorez); amoreza (var. amure(a)za), substantiv feminin (iubita, tiitoare); amoreza, verb (a se indragosti); amoros, adjectiv (plin de iubire); inamora, verb (a se indragosti).
Limba Latina amor (fr. amour, limba italiana amore), introdus de poezia lirica, la sfirsitul secolul Xviii. – Derivat amorez (var. amurez), substantiv masculin, care apartine terminologiei teatrale (fr. amoureuse › amoreza, de la care s-a format m.), astazi intrat si in limbajul popular (in teatru se spune inca prim amorez); amoreza (var. amure(a)za), substantiv feminin (iubita, tiitoare); amoreza, verb (a se indragosti); amoros, adjectiv (plin de iubire); inamora, verb (a se indragosti).