Definitie Analiză - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: AnalizĂ, analize, substantiv feminin
1. Metoda stiintifica de cercetare care se bazeaza pe studiul sistematic al fiecarui element in parte; examinarea amanuntita a unei probleme. ♢ Expresie În ultima analiza = in concluzie.
2. (Chim.) Identificare, determinare a compozitiei unei substante prin descompunerea ei in elementele constitutive.
3. (in sintagma) Analiza matematica = ramura a matematicii care studiaza functiile, limitele, derivatele si aplicatiile lor. – Din franceza Analyse.

Varianta definitie 2: Analiza antonim: sinteza

Varianta definitie 3: AnalizĂ substantiv
1. analizare, cercetare, examen, examinare, investigare, investigatie, studiere, studiu, (popular) cercare, (invechit) raspicare, (figurativ) explorare. (O - serioasa a problemelor.)
2. verifica cuvantul: examinare.
3. (MED.) proba. (- hepatica.)
4. (CHIMIE) analiza electrochimica verifica cuvantul: electroanaliza.

Varianta definitie 4: Analiza substantiv feminin, g.-d. art. analizei; plural analize

Varianta definitie 5: AnalizĂ -e f. 1) Metoda stiintifica de cercetare a realitatii bazata pe descompunerea proceselor, a obiectelor in parti componente. ♢ În ultima - in concluzie. 2) chim.
Procedeu de stabilire a compozitiei chimice a unei substante. 3): - gramaticala descompunere a cuvintelor si propozitiilor in elemente alcatuitoare si determinarea valorii lor gramaticale. [G.-D. Analizei] /<lat. analysis, franceza analyse

Varianta definitie 6: AnalizĂ substantiv feminin
1. metoda stiintifica de cercetare a realitatii, bazata pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate in partile lor constitutive. ♢ examinare amanuntita a unei probleme, opere literare, a unui text. o in ultima - = in concluzie, ca incheiere.
2. - matematica = ramura a matematicii care studiaza functiile, limitele, derivatele si aplicatiile lor.
3. descompunere a unei substante, pentru a-i stabili compozitia chimica.
4. - corticala = functie a cortexului prin care se desprind insusirile generale si cele specifice ale obiectelor si fenomenelor. (< franceza analyse, limba greaca (veche) analysis)

Varianta definitie 7: AnalizĂ substantiv feminin
1. (op. s i n t e z a) Metoda generala de cercetare a realitatii bazata pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate etcetera in partile lor componente; examinare amanuntita a unei probleme. ♢ În ultima analiza = in concluzie.
2. Analiza matematica = ramura a matematicii care studiaza functiile, limitele, derivatele si aplicatiile lor.
3. (Chimie) Descompunere a unei substante in elementele ei constitutive. [< franceza analyse < lat., limba greaca (veche) analysis].