Antagonist -ă
Definitie, sens si explicatie
1Antagonist, -ă, antagonisti, -ste, adjectiv Care se afla in antagonism (unul fata de altul); antagonic. ♢ Contradictie antagonista = contradictie antagonica. – Din franceza Antagoniste, limba latina Antagonista.
2Antagonist antonim: neantagonist
3Antagonist adjectiv antagonic, opus, potrivnic. (Interese -.)
4Antagonist adjectiv m., plural antagonisti; f. singular antagonista, plural antagoniste
5Antagonist -sta (-sti, -ste) 1) Care tine de antagonism; propriu antagonismului. 2) Care actioneaza in sens opus. Muschi -sti. /<fr. antagoniste, limba latina antagonista, antagonistus
6Antagonist, -ă I. adjectiv antagonic.
Ii. adjectiv , substantiv neutru (substanta, agent, muschi) care impiedica efectele agonistului2 (Ii). (< franceza antagoniste, limba latina antagonista, limba greaca (veche) antagonistes)
Ii. adjectiv , substantiv neutru (substanta, agent, muschi) care impiedica efectele agonistului2 (Ii). (< franceza antagoniste, limba latina antagonista, limba greaca (veche) antagonistes)
7Antagonist, -ă adjectiv Care este opus ireductibil, in antagonism; rival, inamic; antagonic. ♢ Contradictie antagonista = tip de contradictie specific oranduirilor bazate pe proprietatea privata asupra mijloacelor de productie, constand in opozitia de interese fundamentale dintre clasele oranduirii respective (sau uneori, in sanul clasei dominante, dintre anumite grupe si fractiuni ale ei). [< franceza antagoniste, conform limba rusa antagonist, limba latina antagonista < limba greaca (veche) anti – contra, agon – lupta].