Calfă
Definitie, sens si explicatie
1Calfă, calfe, substantiv feminin Lucrator calificat dupa o perioada de ucenicie. – Din limba turca: Kalfa.
2Calfă substantiv (prin Transilvania) seged, (invechit) subiect, (germanism cuvant invechit) sodal. (- la un mester.)
3Calfa substantiv feminin, g.-d. art. calfei; plural calfe
4Calfă -e f. cuvant invechit Muncitor calificat care, dupa o perioada de ucenicie, era obligat sa mai lucreze un timp in atelierul patronului. /<turc. kalfa
5Calfa (calfe), substantiv feminin – Lucrator calificat dupa ce a fost ucenic. – Mr. calfa, calfa, megl. calfa.
Limba Turca: kalfa, din arab. khalifa „succesor” (Roesler 594; seineanu, Ii, 81; Meyer 167; Lokotsch 798; Ronzevalle 129); conform limba neogreaca: ϰαλφᾶς, ϰάλφας, limba albaneza kalifë, bulgara, limba sarba: kalfa.
Pentru forma, conform calauza.
Este dublet al lui calif, substantiv masculin, din franceza calife. – Derivat calfie, substantiv feminin (meserie).
Limba Turca: kalfa, din arab. khalifa „succesor” (Roesler 594; seineanu, Ii, 81; Meyer 167; Lokotsch 798; Ronzevalle 129); conform limba neogreaca: ϰαλφᾶς, ϰάλφας, limba albaneza kalifë, bulgara, limba sarba: kalfa.
Pentru forma, conform calauza.
Este dublet al lui calif, substantiv masculin, din franceza calife. – Derivat calfie, substantiv feminin (meserie).