Definitie Aprig -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Aprig, -Ă, aprigi, -ge, adjectiv
1. (Adesea adverbial) Iute, infocat, nestapanit.
2. (Adesea adverbial) Aspru2, crunt, nemilos, inversunat.
3. Lacom, hraparet.
Om aprig la castig.
4. Figurativ (Înv.; despre un loc, un teritoriu etcetera) Care este greu de parcurs, de urcat; care este plin de primejdii. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Aprig antonim: calm, domol, temperat, blajin, bland, linistit, stapanit, lin, usor

Varianta definitie 3: Aprig adjectiv , adverb
1. adjectiv verifica cuvantul: focos.
2. adjectiv verifica cuvantul: impetuos.
3. adjectiv , adverb verifica cuvantul: rau.
4. adjectiv verifica cuvantul: hraparet.
5. adjectiv verifica cuvantul: inversunat.
6. adjectiv verifica cuvantul: disputat.
7. adjectiv verifica cuvantul: violent.
8. adjectiv verifica cuvantul: cumplit.
9. adjectiv verifica cuvantul: puternic.

Varianta definitie 4: Aprig adjectiv m. (silabe -prig), plural aprigi; f. singular apriga, plural aprige

Varianta definitie 5: Aprig -ga (-gi, -ge) 1) Care manifesta o activitate sporita; infocat; inflacarat. 2) Care este aspru; fara mila. 3) Care este lacom. - la castig. [Silabe A-prig] /Origine necunoscuta

Varianta definitie 6: Aprig (apriga), adjectiv –
1. Violent, impetuos. –
2. Aspru, drept.
Limba Latina aprῑcus „expus la soare”, de unde apoi „fierbinte, arzator”; conform calabr. apricari „a incalzi”.
Schimbarea semantica este generala la termenii care desemneaza „caldura” si, in sens figurativ, impulsul pasional; conform caldura, fierbinte, sp. calentarse, acalorarse etcetera De la „pasionat” s-a trecut firesc la „violent”, care este sensul uzual al cuvintului rom.
În sfirsit, sensul de „avid, lacom” inregistrat in dictionare (in primul rind DAR), si care a indus in eroare REW 561 nu exista in realitate; expresiile de tipul aprig la prada, aprig la cistig sint normale in cadrul sensului 1, si interpretarea interesata a acestora asa cum este data in DAR se explica in lumina etimologiei pe care o propune apoi, si care nu ni se pare convingatoare. – G final ca in sting si vitreg.
Etimonul aprῑcus era indicat inca de Laurian, Hasdeu si Cihac, dar a fost respins de cercetatorii moderni (Puscariu 99 da originea cuvintului drept necunoscuta; REW 561 respinge etimonul aprῑcus).
Tiktin se gindea la un limba latina *apricus, de la aper „porc mistret”.
Subak, Archeografo triestino, XXX, 14 propune *apprex „lacom”, de la apprecor, a carui der. pare putin probabila.
În sfirsit, DAR (conform REW 4055) propune limba greaca (veche) ἄρπαξ „avid, lacom” (de unde franceza Harpagon), intemeiat pe falsul semantism pe care l-am indicat.