Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Apune

1 * Cuvantul cu diacritice: apúne
Cuvantul fara diacritice: apune

Definitie: APUNE, pers. 3 apune, verb III. Intranzitiv (Despre aștri) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. ♦ Figurativ A-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etcetera, a dispărea pentru totdeauna. ♢ (Familiar; în expresie) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-și pierde poziția, faima; a decădea. – Limba Latina apponere.

2 * Cuvantul cu diacritice: a apune
Cuvantul fara diacritice: apune

Definitie: A apune antonim: a răsări

3 * Cuvantul cu diacritice: apúne
Cuvantul fara diacritice: apune

Definitie: APUNE verb a asfinți, a coborî, a dispărea, a pieri, a se pleca, (livresc) a declina, (rar) a scădea, (popular) a scăpăta, a sfinți, (figurativ) a se culca, a se înclina, a se scufunda. (Soarele - în spatele dealului.)

4 * Cuvantul cu diacritice: apúne
Cuvantul fara diacritice: apune

Definitie: apune verb, indicativ prezent 3 singular apune, perf. substantiv 3 singular apuse, 3 plural apuseră; conjunctie: prezent 3 singular și plural apună; ger. apunând; part. apus

5 * Cuvantul cu diacritice: a apúne
Cuvantul fara diacritice: apune

Definitie: A APUNE pers. 3 apune intranzitiv 1) (despre aștri) A se lăsa spre sau după orizont; a asfinți; a coborî; a scăpăta. 2) figurativ A ajunge într-o stare inferioară celei precedente; a fi în declin; a decădea; a degenera; a regresa. 3) figurativ A înceta de a mai trăi; a se stinge din viața; a muri; a deceda; a răposa; a se sfârși. limba latina apponere

6 * Cuvantul cu diacritice: apúne apún apús
Cuvantul fara diacritice: apune

Definitie: apune (apun, apus), verb – 1. (Despre soare și aștri) A asfinți, a scăpăta. – 2. A decădea, a fi în declin. – 3. A pieri, a muri. – Mr. apun. Limba Latina appōnĕre „a împreuna” (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 104; Candrea-Dens., 1462; REW 551; DAR); conform, cu alte sensuri, limba italiana apporre, verifica cuvantul: prov. apondre, verifica cuvantul: sp. aponer, port. apôr. Semantismul rom. se explică printr-o fază intermediară „a (se) pune sub” sau „a coborî”, care se mai păstrează în mr. (casă apusă „casă joasă”). Sensul primitiv s-a conservat în gal. din Lubian apor „a înjuga boii”. Pentru uzul rom., rom. preferă verb simplu, conform limba italiana ponente, sp. poniente, ponerse el sol, port. poente. Derivat apus, substantiv neutru (asfințit de soare; occident); apusean, adjectiv (occidental). Expresia soare apune a trecut în limba neogreaca: σορουπώνει „noaptea cade”, conform limba albaneza serpont „crepuscul” (Meyer 381).