Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Arc

1 * Cuvantul cu diacritice: arc
Cuvantul fara diacritice: arc

Definitie: ARC, arcuri, și (2) arce, substantiv neutru 1. Armă (primitivă) de aruncat săgeți, alcătuită dintr-o vargă flexibilă ușor încovoiată și o coardă prinsă de extremitățile vergii. ♦ P.anal. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprâncenei. 2. Porțiune dintr-o circumferință sau dintr-o linie curbă. Arc de cerc. ♦ (Element de) construcție în formă arcuită. ♢ Arc de triumf = monument în formă de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat în amintirea sau pentru sărbătorirea unui fapt însemnat. 3. Organ metalic elastic al unei mașini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma inițială după ce a fost supus unei solicitări. Arc de automobil. ♢ Expresie Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoană suplă, sprintenă. 4. (În sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descărcare electrică foarte luminoasă care are loc între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; în sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigură realizarea reflexelor. – Limba Latina arcus.

2 * Cuvantul cu diacritice: arc
Cuvantul fara diacritice: arc

Definitie: ARC substantiv verifica cuvantul: acoladă, arcuș, boltă, cer, firmament.

3 * Cuvantul cu diacritice: arc
Cuvantul fara diacritice: arc

Definitie: ARC substantiv 1. (prin Banat, Transilvania și Maram.) pușcă. (- cu săgeți.) 2. resort, (popular) drot. (- la o dormeză.) 3. verifica cuvantul: coardă. 4. verifica cuvantul: arcadă. 5. (cuvant ce tine de fizica) arc electric = arc voltaic; arc voltaic verifica cuvantul: arc electric.

4 * Cuvantul cu diacritice: arc
Cuvantul fara diacritice: arc

Definitie: arc substantiv neutru, plural (geom.) arce, /(resoarte) arcuri

5 * Cuvantul cu diacritice: arc árce
Cuvantul fara diacritice: arc

Definitie: ARC² arce n. mat. Porțiune dintr-o curbă cuprinsă între două puncte ale acesteia. limba latina arcus

6 * Cuvantul cu diacritice: arc -uri
Cuvantul fara diacritice: arc

Definitie: ARC¹ -uri n. 1) Armă primitivă folosită la aruncarea săgeților, formată dintr-o vergea flexibilă, ale cărei capete curbate sunt ținute de o coardă. A trage cu -ul. 2) Element de rezistență al unei construcții. ♢ - de triumf construcție în formă de portic, înălțată în amintirea unui eveniment important. 3) Piesă elastică de oțel fixată între corpul unui vehicul și osiile roților acestuia, care servește pentru amortizarea șocurilor; resort. - de automobil. 4) - electric descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5) Ceea ce are forma unui segment din circumferința cercului. -ul sprâncenei. limba latina arcus

7 * Cuvantul cu diacritice: arc
Cuvantul fara diacritice: arc

Definitie: ARC substantiv neutru 1. armă (primitivă) de aruncat săgeți. ♢ tot ceea ce are forma unui arc (1). 2. (matematica) porțiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc. 3. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etcetera o - de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; --butant = construcție în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; --rampant = arc cu reazemele denivelate. 4. - voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5. organ de mașină, din oțeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese. 6. - reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor. (< limba latina arcus, franceza arc)

8 * Cuvantul cu diacritice: arc -curi
Cuvantul fara diacritice: arc

Definitie: arc (-curi), substantiv neutru – 1. Armă alcătuită dintr-o vergea flexibilă ușor încovoiată și o coardă. – 2. Resort, organ metalic elastic. – Varianta plural (învechit) arce. – Mr. arcu, megl. arc(u). Limba Latina arcus (Pușcariu 113; Candrea-Dens., 76; REW 618; DAR); conform limba albaneza ark, limba italiana, sp., port. arco, prov., franceza arc. Derivat arcar, substantiv masculin (negustor de arcuri), după Candrea-Dens., 77, provine direct din limba latina arcarius (conform DAR, care pare a admite explicația), ipoteză plauzibilă, dar care nu este necesară; arcărie, substantiv feminin (învechit, atelier unde se făceau arcuri); arcaș, substantiv masculin; arcășie, substantiv feminin (meseria de arcaș; în Bucovina, unitate de pompieri); arcește, adverb (în formă de arc); arciș, adjectiv (încovoiat, curbat); arcos, adjectiv (învechit, arcuit); arcui, verb (a îndoi în formă de arc); arcuitură, substantiv feminin (curbă); arcuș, substantiv neutru (vergea de lemn care servește la producerea sunetelor unor instrumente cu coarde). – Derivat neol. arcadă, substantiv feminin; arcat, adjectiv (arcuit); arcatură, substantiv feminin – Din rom. provine rut. arkuš „arcuș” (Candrea, Elemente, 406). Conform: arțar.