Definitie Arc - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Arc, arcuri, si (2) arce, substantiv neutru
1. Arma (primitiva) de aruncat sageti, alcatuita dintr-o varga flexibila usor incovoiata si o coarda prinsa de extremitatile vergii. ♦ P.anal.
Ceea ce are forma unui arc (1).
Arcul sprancenei.
2. Portiune dintr-o circumferinta sau dintr-o linie curba.
Arc de cerc. ♦ (Element de) constructie in forma arcuita. ♢ Arc de triumf = monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat.
3. Organ metalic elastic al unei masini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma initiala dupa ce a fost supus unei solicitari.
Arc de automobil. ♢ Expresie Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoana supla, sprintena.
4. (În sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica foarte luminoasa care are loc intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate.
5. (Fiziol.; in sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigura realizarea reflexelor. – Limba Latina Arcus.

Varianta definitie 2: Arc substantiv verifica cuvantul: acolada, arcus, bolta, cer, firmament.

Varianta definitie 3: Arc substantiv
1. (prin Banat, Transilvania si Maram.) pusca. (- cu sageti.)
2. resort, (popular) drot. (- la o dormeza.)
3. verifica cuvantul: coarda.
4. verifica cuvantul: arcada.
5. (cuvant ce tine de fizica) arc electric = arc voltaic; arc voltaic verifica cuvantul: arc electric.

Varianta definitie 4: Arc substantiv neutru, plural (geom.) arce, /(resoarte) arcuri

Varianta definitie 5: Arc2 arce n. mat.
Portiune dintr-o curba cuprinsa intre doua puncte ale acesteia. /<lat. arcus

Varianta definitie 6: Arc1 -uri n. 1) Arma primitiva folosita la aruncarea sagetilor, formata dintr-o vergea flexibila, ale carei capete curbate sunt tinute de o coarda. A trage cu -ul. 2) Element de rezistenta al unei constructii. ♢ - de triumf constructie in forma de portic, inaltata in amintirea unui eveniment important. 3) Piesa elastica de otel fixata intre corpul unui vehicul si osiile rotilor acestuia, care serveste pentru amortizarea socurilor; resort. - de automobil. 4) - electric descarcare electrica intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5) Ceea ce are forma unui segment din circumferinta cercului. -ul sprancenei. /<lat. arcus

Varianta definitie 7: Arc substantiv neutru
1. arma (primitiva) de aruncat sageti. ♢ tot ceea ce are forma unui arc (1).
2. (matematica) portiune dintr-o linie curba, dintr-un cerc.
3. element de arhitectura in forma arcuita, care leaga intre ele doua ziduri, doua coloane etcetera o - de triumf = monument in forma de portic arcuit ridicat in amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; --butant = constructie in forma de semiarc, in exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza impingerea boltelor gotice; --rampant = arc cu reazemele denivelate.
4. - voltaic = descarcare electrica intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate.
5. organ de masina, din oteluri aliate, destinat legaturii elastice intre doua piese.
6. - reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigura realizarea reflexelor. (< limba latina arcus, franceza arc)

Varianta definitie 8: Arc (-curi), substantiv neutru –
1. Arma alcatuita dintr-o vergea flexibila usor incovoiata si o coarda. –
2. Resort, organ metalic elastic. – Varianta plural (invechit) arce. – Mr. arcu, megl. arc(u).
Limba Latina arcus (Puscariu 113; Candrea-Dens., 76; REW 618; DAR); conform limba albaneza ark, limba italiana, sp., port. arco, prov., franceza arc.
Derivat arcar, substantiv masculin (negustor de arcuri), dupa Candrea-Dens., 77, provine direct din limba latina arcarius (conform DAR, care pare a admite explicatia), ipoteza plauzibila, dar care nu este necesara; arcarie, substantiv feminin (invechit, atelier unde se faceau arcuri); arcas, substantiv masculin; arcasie, substantiv feminin (meseria de arcas; in Bucovina, unitate de pompieri); arceste, adverb (in forma de arc); arcis, adjectiv (incovoiat, curbat); arcos, adjectiv (invechit, arcuit); arcui, verb (a indoi in forma de arc); arcuitura, substantiv feminin (curba); arcus, substantiv neutru (vergea de lemn care serveste la producerea sunetelor unor instrumente cu coarde). – Derivat neol. arcada, substantiv feminin; arcat, adjectiv (arcuit); arcatura, substantiv feminin – Din rom. provine rut. arkuš „arcus” (Candrea, Elemente, 406).
Conform: artar.