Arendă
Definitie, sens si explicatie
1Aréndă, arenzi, substantiv feminin
1. Cedare temporara a dreptului de exploatare a unor bunuri, in schimbul unei plati; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat.
2. Suma platita de arendas proprietarului pentru arendarea unui bun. – Din limba rusa, pol. Arenda.
1. Cedare temporara a dreptului de exploatare a unor bunuri, in schimbul unei plati; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat.
2. Suma platita de arendas proprietarului pentru arendarea unui bun. – Din limba rusa, pol. Arenda.
2Aréndă substantiv (iesit din uz) posesiune, (invechit si reg.) naimeala, oranda, simbrie. (A luat mosia in -.)
3Arenda substantiv feminin, g.-d. art. arenzii/arendei; plural arenzi/arende
4Arendă -zi f. 1) Exploatare a unui bun material (imobil, teren etcetera) pe un timp determinat in schimbul unei plati. 2) Suma platita de arendas proprietarului pentru folosirea acestui bun. A plati -da. [G.-d. Arenzii; Pl. si Arende] /<pol., limba rusa arenda
5Arenda (-de), substantiv feminin – Cedare temporara a dreptului de exploatare a unor bunuri. – Varianta (Trans.) arinda, (Oltenia) arinda, (Mold., Trans.) orinda.
Limba Latina med. arenda, intrat tirziu, probabil in secolul Xviii, si pe mai multe cai in acelasi timp; (conform mag. arenda, bulgara, limba sarba:, pol., limba rusa arenda, rut. arenda, oranda).
Conform: Cihac, Ii, 3; Hasdeu 1540; Berneker 30, care pornesc de la etimoane limba slava (veche); Sanzewitsch 197, care se bazeaza pe rusa; Galdi, Dict., 83, care pleaca de la mag.
Densusianu, Hlr., 148 si Puscariu 121 considerau ca arinda deriva direct din limba latina *arrendare (sard. arrendare, sp. arrendar), ipoteza putin probabila; -i- pare mai curind, ca in orinda, prin analogie cu cel din rind si (o)rindui.
Varianta moldoveneasca orinda, care reproduce fonetismul rut. (conform Miklosich, Fremdw., 75), a ajuns sa insemne „circiuma”, deoarece in trecut circiumile si hanurile din localitati erau date in arenda de catre marii proprietari si producatori.
Derivat arenda, verb (a da sau a lua in arenda); arendas, substantiv masculin (persoana care ia in arenda, fermier); arendasesc, adjectiv (propriu unui arendas); arendasi, verb (a arenda); arendasie, substantiv feminin (arendare; ocupatie de arendas); arendasita, substantiv feminin (nevasta de arendas); arendasoaica, substantiv feminin (nevasta de arendas); arendator, substantiv masculin (arendas); orindar, substantiv masculin (circiumar); orindarie, substantiv feminin (arendare).
Limba Latina med. arenda, intrat tirziu, probabil in secolul Xviii, si pe mai multe cai in acelasi timp; (conform mag. arenda, bulgara, limba sarba:, pol., limba rusa arenda, rut. arenda, oranda).
Conform: Cihac, Ii, 3; Hasdeu 1540; Berneker 30, care pornesc de la etimoane limba slava (veche); Sanzewitsch 197, care se bazeaza pe rusa; Galdi, Dict., 83, care pleaca de la mag.
Densusianu, Hlr., 148 si Puscariu 121 considerau ca arinda deriva direct din limba latina *arrendare (sard. arrendare, sp. arrendar), ipoteza putin probabila; -i- pare mai curind, ca in orinda, prin analogie cu cel din rind si (o)rindui.
Varianta moldoveneasca orinda, care reproduce fonetismul rut. (conform Miklosich, Fremdw., 75), a ajuns sa insemne „circiuma”, deoarece in trecut circiumile si hanurile din localitati erau date in arenda de catre marii proprietari si producatori.
Derivat arenda, verb (a da sau a lua in arenda); arendas, substantiv masculin (persoana care ia in arenda, fermier); arendasesc, adjectiv (propriu unui arendas); arendasi, verb (a arenda); arendasie, substantiv feminin (arendare; ocupatie de arendas); arendasita, substantiv feminin (nevasta de arendas); arendasoaica, substantiv feminin (nevasta de arendas); arendator, substantiv masculin (arendas); orindar, substantiv masculin (circiumar); orindarie, substantiv feminin (arendare).