Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Arendă

1 * Cuvantul cu diacritice: aréndă
Cuvantul fara diacritice: arenda

Definitie: ARENDĂ, arenzi, substantiv feminin 1. Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăți; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat. 2. Sumă plătită de arendaș proprietarului pentru arendarea unui bun. – Din limba rusa, pol. arenda.

2 * Cuvantul cu diacritice: aréndă
Cuvantul fara diacritice: arenda

Definitie: ARENDĂ substantiv (ieșit din uz) posesiune, (învechit și reg.) năimeală, orândă, simbrie. (A luat moșia în -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: aréndă
Cuvantul fara diacritice: arenda

Definitie: arendă substantiv feminin, g.-d. art. arenzii/arendei; plural arenzi/arende

4 * Cuvantul cu diacritice: arendă -zi
Cuvantul fara diacritice: arenda

Definitie: ARENDĂ -zi f. 1) Exploatare a unui bun material (imobil, teren etcetera) pe un timp determinat în schimbul unei plăți. 2) Suma plătită de arendaș proprietarului pentru folosirea acestui bun. A plăti -da. [G.-D. arenzii; Pl. și arende] pol., limba rusa arenda

5 * Cuvantul cu diacritice: aréndă -de
Cuvantul fara diacritice: arenda

Definitie: arendă (-de), substantiv feminin – Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri. – Varianta (Trans.) arîndă, (Oltenia) arindă, (Mold., Trans.) orîndă. Limba Latina med. arenda, intrat tîrziu, probabil în secolul XVIII, și pe mai multe căi în același timp; (conform mag. arenda, bulgara, limba sarba:, pol., limba rusa arenda, rut. arenda, oranda). Conform: Cihac, II, 3; Hasdeu 1540; Berneker 30, care pornesc de la etimoane limba slava (veche); Sanzewitsch 197, care se bazează pe rusă; Galdi, Dict., 83, care pleacă de la mag. Densusianu, Hlr., 148 și Pușcariu 121 considerau că arîndă derivă direct din limba latina arrendare (sard. arrendare, sp. arrendar), ipoteză puțin probabilă; -î- pare mai curînd, ca în orîndă, prin analogie cu cel din rînd și (o)rîndui. Varianta moldovenească orîndă, care reproduce fonetismul rut. (conform Miklosich, Fremdw., 75), a ajuns să însemne „cîrciumă”, deoarece în trecut cîrciumile și hanurile din localități erau date în arendă de către marii proprietari și producători. Derivat arenda, verb (a da sau a lua în arendă); arendaș, substantiv masculin (persoană care ia în arendă, fermier); arendășesc, adjectiv (propriu unui arendaș); arendăși, verb (a arenda); arendășie, substantiv feminin (arendare; ocupație de arendaș); arendășiță, substantiv feminin (nevastă de arendaș); arendășoaică, substantiv feminin (nevastă de arendaș); arendator, substantiv masculin (arendaș); orîndar, substantiv masculin (cîrciumar); orîndărie, substantiv feminin (arendare).