Armonic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Armonic, -ă, armonici, -ce, adjectiv , substantiv feminin
1. Adjectiv Bazat pe principiile armoniei1.
2. S.f. (Fiz.) Vibratie care insoteste vibratia fundamentala de acelasi tip si care se produce cu o frecventa egala cu un multiplu intreg al frecventei vibratiei fundamentale. – Din franceza Harmonique, limba latina Harmonicus.
1. Adjectiv Bazat pe principiile armoniei1.
2. S.f. (Fiz.) Vibratie care insoteste vibratia fundamentala de acelasi tip si care se produce cu o frecventa egala cu un multiplu intreg al frecventei vibratiei fundamentale. – Din franceza Harmonique, limba latina Harmonicus.
2Armonic adjectiv (Mat., Fiz.) sinusoidal. (Marime periodica -.)
3Armonic adjectiv m., plural armonici; f. singular armonica; plural armonice
4Armonic -ca (-ci, -ce) Care tine de armonie; propriu armoniei. /<fr. harmonique, limba latina harmonicus
5Armonic, -ă adjectiv bazat pe principiile armoniei; armonios. o sunete če (si substantiv feminin) = sunete de diferite inaltimi, a caror frecventa reprezinta un multiplu intreg al unei frecvente fundamentale; oscilatie -a = oscilatie a unei marimi care variaza periodic dupa anumite legi; (matematica) diviziune -a = ansamblu de patru puncte coliniare, din care doua impart segmentul celorlalte doua in acelasi raport. (< franceza harmonique, limba latina harmonicus, limba greaca (veche) harmonikos)
6Armonic, -ă adjectiv Armonios. s.f.pl.
Sunete accesorii a caror frecventa reprezinta un multiplu al numarului de vibratii pe secunda ale sunetului fundamental. [Conform: limba italiana armonico, franceza harmonique, limba latina harmonicus].
Sunete accesorii a caror frecventa reprezinta un multiplu al numarului de vibratii pe secunda ale sunetului fundamental. [Conform: limba italiana armonico, franceza harmonique, limba latina harmonicus].