Definitie Arăta - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ARĂTA, arắt, verb I.
1. Tranzitiv A expune ceva intentionat privirilor cuiva; a da la iveala, a lasa sa se vada. ♢ Expresie (Refl.) A se arata doctorului = a se duce sa fie examinat de un medic.
2. Tranzitiv A indica (printr-un gest) persoana sau lucrul asupra caruia se atrage atentia. ♢ Expresie A arata (cuiva) usa = a da (pe cineva) afara dintr-un loc.
A arata (pe cineva) cu degetul, se spune despre cineva pe care lumea il dispretuieste pentru faptele sale. ♦ A indica o masura, o directie etcetera ♦ A indica ora, minutele si secundele.
3. Tranzitiv A da o explicatie, a explica, a face o expunere (pentru a lamuri, a dovedi, a convinge). ♢ Expresie (Familiar) Îti arat eu tie! se spune pentru a ameninta pe cineva.
4. Tranzitiv si reflexiv A (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi, atitudini). ♦ Tranzitiv A da dovada de...; a dovedi. ♦ Intranzitiv A parea (dupa infatisare); a avea o anumita infatisare. ♢ Reflexiv unipers.
Se arata a fi vreme buna.
5. Reflexiv A aparea, a se ivi (pe neasteptate). – Limba Latina *Arrectare.

Varianta definitie 2: A arata antonim: a ascunde, a disparea

Varianta definitie 3: A se arata antonim: a disparea

Varianta definitie 4: ARĂTA verb
1. a indica, (invechit) a spune. (I-a - drumul.)
2. verifica cuvantul: trasa.
3. a indica, a preciza, a spune, (invechit si reg.) a semna, (invechit) a premite, (grecism cuvant invechit) a prohdeorisi. (Dupa cum am -.)
4. a scrie, a sustine. (El - in articol ca ...)
5. verifica cuvantul: indica.
6. verifica cuvantul: aminti.
7. a desemna, a indica, a semnala. (Tabel care - invingatorii.)
8. verifica cuvantul: marca.
9. verifica cuvantul: inregistra.
10. verifica cuvantul: expune.
11. verifica cuvantul: scoate.
12. verifica cuvantul: povesti.
13. verifica cuvantul: reprezenta.
14. verifica cuvantul: demonstra.
15. verifica cuvantul: confirma.
16. verifica cuvantul: manifesta.
17. verifica cuvantul: vadi.
18. verifica cuvantul: sesiza.
19. verifica cuvantul: denota.
20. verifica cuvantul: exterioriza.
21. a afirma, a exprima, a manifesta. (Îsi - dorinta de a ...)
22. verifica cuvantul: aparea.
23. a aparea, a se ivi, a pica, (invechit si reg.) a se scociori, (invechit) a se sfeti. (Chiar atunci s-a - si el.)
24. verifica cuvantul: infatisa.
25. verifica cuvantul: aparea.
26. verifica cuvantul: infatisa.
27. a aparea, a iesi, a se ivi. (Se - iarba.)
28. verifica cuvantul: rasari.
29. a aparea, a se ivi, a miji, (regional) a (se) iti, a (se) slomni. (Se - zorii.)
30. verifica cuvantul: parea.

Varianta definitie 5: Arata verb, indicativ prezent 1 singular arat, 2 singular arati; 3 singular si plural arata, conj. prezent 3 singular si plural arate

Varianta definitie 6: A SE ARĂTA ma arat intranzitiv 1) A-si face brusc aparitia; a se lasa vazut pe neasteptate; a se ivi; a aparea; a se isca. Un nor negru s-a aratat. 2) A avea aparenta; a fi in aparenta; a parea. Vara se arata a fi calduroasa. ♢ Pe (sau Dupa) Cat se arata dupa cum pare. 3) (despre persoane) A aparea (intr-un anumit fel) in fata unei colectivitati; a se manifesta. 4) popular A i se parea ca real (ceea ce, de fapt, nu exista); a (i) se nazari; a (i) se naluci. /<lat. arrectare

Varianta definitie 7: A ARĂTA arat
1. tranzitiv 1) (fiinte, obiecte etcetera) A expune intentionat vederii; a lasa sa se vada. 2) (lucruri, valori etc.) A face sa fie vazut printr-un gest, semn etcetera; a indica. - greselile de punctuatie. - cararea.
Termometrul arata zero grade. ♢ - cu degetul pe cineva a) a desconsidera; b) a vorbi de rau in mod direct despre cineva. - usa cuiva a da afara dintr-un local pe cineva. 3) familiar A pune in fata; a prezenta; a infatisa. - legitimatia. - un bolnav medicului. 4) A face sa inteleaga; a explica; a lamuri. - cum se rezolva problema. 5) A adeveri prin rationamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a proba. El vrea sa arate ce stie.
A-si - curajul. ♢ Ți-oi arata eu! te-oi invata eu minte! 6) A face sa se arate.
2. intranzitiv A avea o anumita infatisare. - bine. - cam bolnav. /<lat. arrectare

Varianta definitie 8: Arata (-t, -at), verb –
1. A indica, a semnala. –
2. A prezenta, a infatisa. –
3. A parea, a avea aspectul. –
4. A da de inteles. –
5. (Refl.) A avea viziuni, a crede cineva ca vede ceva (se construieste cu dat.). –
6. A expune, a explica. –
7. A explica, a face lectii, a ajuta la pregatirea temelor scolare. –
8. A corecta, a indrepta; a invata minte. – Varianta (Trans. de S.) areta.
Mr. arat, istr. arǪtu.
Limba Latina ratāre „a fixa, a determina”.
Semantismul se explica in lumina unor expresii ca franceza je suis bien fixe sur son compte, care inseamna je suis bien renseigne.
Și a- poate fi limba latina sau rom.
Etimonul ratus, in forma *arratāre, fusese indicat de Candrea, Rom., XXXI, 301, si Élements, 72 si 91, respins de Puscariu 108, si abandonat de Candrea, in GS, III, 423, a sugerat limba latina *arretrāre si disimilat; dar problema semantica pare insolubila.
Celelalte explicatii sint insuficiente: limba latina *arrectāre, de la rectus (Cihac, I, 82; Weigand, Jb, II, 221-3; DAR); se loveste de dificultati fonetice; limba latina *elatāre (Meyer-Lübke, ZRPh., XIX, 574; Puscariu, Lat. ti, 10), dupa Puscariu 108, „wohl am besten passt, obwohl die Sinnesübergang nich ganz klar ist”.
Hasdeu 1557 indica lat *ad reputare, care nu pare posibil.
Pascu, Beiträge, 9, presupune un *erettare, de la erectus, care este fara sens; iar Giuglea, Dacor., IV, 379, pleaca de la limba greaca (veche) ρέυος „membru, aspect”, intr-o explicatie prea fortata.
Derivat aratanie, substantiv feminin (monstru, stafie); aratare, substantiv feminin (demonstratie; dovada, proba; stafie); aratator, adjectiv (indicator); aratator, substantiv neutru (deget cu care se arata; ac de ceas); aratatura, substantiv feminin (indicatie; semnal, semn; monstru, stafie); aratos, adjectiv ; aratosenie, substantiv feminin (frumusete).

Varianta definitie 9: Arata (-t, -at), verb –
1. A indica, a semnala. –
2. A prezenta, a infatisa. –
3. A parea, a avea aspectul. –
4. A da de inteles. –
5. (Refl.) A avea viziuni, a crede cineva ca vede ceva (se construieste cu dat.). –
6. A expune, a explica. –
7. A explica, a face lectii, a ajuta la pregatirea temelor scolare. –
8. A corecta, a indrepta; a invata minte. – Varianta (Trans. de S.) areta.
Mr. arat, istr. arǪtu.
Limba Latina ratāre „a fixa, a determina”.
Semantismul se explica in lumina unor expresii ca franceza je suis bien fixe sur son compte, care inseamna je suis bien renseigne.
Și a- poate fi limba latina sau rom.
Etimonul ratus, in forma *arratāre, fusese indicat de Candrea, Rom., XXXI, 301, si Élements, 72 si 91, respins de Puscariu 108, si abandonat de Candrea, in GS, III, 423, care a sugerat limba latina *ad reiterāre, redus la *arretrāre si disimilat; dar problema semantica pare insolubila.
Celelalte explicatii sint insuficiente: limba latina *arrectāre, de la rectus (Cihac, I, 82; Weigand, Jb, II, 221-3; DAR); se loveste de dificultati fonetice; limba latina *elatāre (Meyer-Lübke, ZRPh., XIX, 574; REW 2837; Puscariu, Lat. ti, 10), dupa Puscariu 108, „wohl am besten passt, obwohl die Sinnesübergang nich ganz klar ist”.
Hasdeu 1557 indica lat *ad reputare, care nu pare posibil.
Pascu, Beiträge, 9, presupune un *erettare, de la erectus, care este fara sens; iar Giuglea, Dacor., IV, 379, pleaca de la limba greaca (veche) ρέυος „membru, aspect”, intr-o explicatie prea fortata.
Derivat aratanie, substantiv feminin (monstru, stafie); aratare, substantiv feminin (demonstratie; dovada, proba; stafie); aratator, adjectiv (indicator); aratator, substantiv neutru (deget cu care se arata; ac de ceas); aratatura, substantiv feminin (indicatie; semnal, semn; monstru, stafie); aratos, adjectiv ; aratosenie, substantiv feminin (frumusete).