Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Arăta

1 * Cuvantul cu diacritice: arătá
Cuvantul fara diacritice: arata

Definitie: ARĂTA, arat, verb I. 1. Tranzitiv A expune ceva intenționat privirilor cuiva; a da la iveală, a lăsa să se vadă. ♢ Expresie (Refl.) A se arăta doctorului = a se duce să fie examinat de un medic. 2. Tranzitiv A indica (printr-un gest) persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenția. ♢ Expresie A arăta (cuiva) ușa = a da (pe cineva) afară dintr-un loc. A arăta (pe cineva) cu degetul, se spune despre cineva pe care lumea îl disprețuiește pentru faptele sale. ♦ A indica o măsură, o direcție etcetera ♦ A indica ora, minutele și secundele. 3. Tranzitiv A da o explicație, a explica, a face o expunere (pentru a lămuri, a dovedi, a convinge). ♢ Expresie (Familiar) Îți arăt eu ție se spune pentru a amenința pe cineva. 4. Tranzitiv și reflexiv A (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi, atitudini). ♦ Tranzitiv A da dovadă de...; a dovedi. ♦ Intranzitiv A părea (după înfățișare); a avea o anumită înfățișare. ♢ Reflexiv unipers. Se arată a fi vreme bună. 5. Reflexiv A apărea, a se ivi (pe neașteptate). – Limba Latina arrectare.

2 * Cuvantul cu diacritice: a arăta
Cuvantul fara diacritice: arata

Definitie: A arăta antonim: a ascunde, a dispărea

3 * Cuvantul cu diacritice: a se arăta
Cuvantul fara diacritice: arata

Definitie: A se arăta antonim: a dispărea

4 * Cuvantul cu diacritice: arătá
Cuvantul fara diacritice: arata

Definitie: ARĂTA verb 1. a indica, (învechit) a spune. (I-a - drumul.) 2. verifica cuvantul: trasa. 3. a indica, a preciza, a spune, (învechit și reg.) a semna, (învechit) a premite, (grecism cuvant invechit) a prohdeorisi. (După cum am -.) 4. a scrie, a susține. (El - în articol că ...) 5. verifica cuvantul: indica. 6. verifica cuvantul: aminti. 7. a desemna, a indica, a semnala. (Tabel care - învingătorii.) 8. verifica cuvantul: marca. 9. verifica cuvantul: înregistra. 10. verifica cuvantul: expune. 11. verifica cuvantul: scoate. 12. verifica cuvantul: povesti. 13. verifica cuvantul: reprezenta. 14. verifica cuvantul: demonstra. 15. verifica cuvantul: confirma. 16. verifica cuvantul: manifesta. 17. verifica cuvantul: vădi. 18. verifica cuvantul: sesiza. 19. verifica cuvantul: denota. 20. verifica cuvantul: exterioriza. 21. a afirma, a exprima, a manifesta. (Își - dorința de a ...) 22. verifica cuvantul: apărea. 23. a apărea, a se ivi, a pica, (învechit și reg.) a se scociorî, (învechit) a se sfeti. (Chiar atunci s-a - și el.) 24. verifica cuvantul: înfățișa. 25. verifica cuvantul: apărea. 26. verifica cuvantul: înfățișa. 27. a apărea, a ieși, a se ivi. (Se - iarba.) 28. verifica cuvantul: răsări. 29. a apărea, a se ivi, a miji, (regional) a (se) iți, a (se) slomni. (Se - zorii.) 30. verifica cuvantul: părea.

5 * Cuvantul cu diacritice: arătá
Cuvantul fara diacritice: arata

Definitie: arăta verb, indicativ prezent 1 singular arăt, 2 singular arăți; 3 singular și plural arată, conj. prezent 3 singular și plural arate

6 * Cuvantul cu diacritice: a se arătá mă arăt
Cuvantul fara diacritice: arata

Definitie: A SE ARĂTA mă arăt intranzitiv 1) A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a se ivi; a apărea; a se isca. Un nor negru s-a arătat. 2) A avea aparența; a fi în aparență; a părea. Vara se arată a fi călduroasă. ♢ Pe (sau după) cât se arată după cum pare. 3) (despre persoane) A apărea (într-un anumit fel) în fața unei colectivități; a se manifesta. 4) popular A i se părea ca real (ceea ce, de fapt, nu există); a (i) se năzări; a (i) se năluci. limba latina arrectare

7 * Cuvantul cu diacritice: a arătá arăt
Cuvantul fara diacritice: arata

Definitie: A ARĂTA arăt 1. tranzitiv 1) (ființe, obiecte etcetera) A expune intenționat vederii; a lăsa să se vadă. 2) (lucruri, valori etc.) A face să fie văzut printr-un gest, semn etcetera; a indica. - greșelile de punctuație. - cărarea. Termometrul arată zero grade. ♢ - cu degetul pe cineva a) a desconsidera; b) a vorbi de rău în mod direct despre cineva. - ușa cuiva a da afară dintr-un local pe cineva. 3) familiar A pune în față; a prezenta; a înfățișa. - legitimația. - un bolnav medicului. 4) A face să înțeleagă; a explica; a lămuri. - cum se rezolvă problema. 5) A adeveri prin raționamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a proba. El vrea să arate ce știe. A-și - curajul. ♢ Ți-oi arăta eu te-oi învăța eu minte 6) A face să se arăte. 2. intranzitiv A avea o anumită înfățișare. - bine. - cam bolnav. limba latina arrectare

8 * Cuvantul cu diacritice: arătá -t -át
Cuvantul fara diacritice: arata

Definitie: arăta (-t, -at), verb – 1. A indica, a semnala. – 2. A prezenta, a înfățișa. – 3. A părea, a avea aspectul. – 4. A da de înțeles. – 5. (Refl.) A avea viziuni, a crede cineva că vede ceva (se construiește cu dat.). – 6. A expune, a explica. – 7. A explica, a face lecții, a ajuta la pregătirea temelor școlare. – 8. A corecta, a îndrepta; a învăța minte. – Varianta (Trans. de S.) areta. Mr. arăt, istr. arǪtu. Limba Latina rătāre „a fixa, a determina”. Semantismul se explică în lumina unor expresii ca franceza je suis bien fixe sur son compte, care înseamnă je suis bien renseigne. Și a- poate fi limba latina sau rom. Etimonul rătus, în forma arrătāre, fusese indicat de Candrea, Rom., XXXI, 301, și Elements, 72 și 91, respins de Pușcariu 108, și abandonat de Candrea, în GS, III, 423, a sugerat limba latina arretrāre și disimilat; dar problema semantică pare insolubilă. Celelalte explicații sînt insuficiente: limba latina arrectāre, de la rectus (Cihac, I, 82; Weigand, Jb, II, 221-3; DAR); se lovește de dificultăți fonetice; limba latina elatāre (Meyer-Lubke, ZRPh., XIX, 574; Pușcariu, Lat. ti, 10), după Pușcariu 108, „wohl am besten passt, obwohl die Sinnesubergang nich ganz klar ist”. Hasdeu 1557 indica lat ad reputare, care nu pare posibil. Pascu, Beitrage, 9, presupune un erettare, de la erectus, care este fără sens; iar Giuglea, Dacor., IV, 379, pleacă de la limba greaca (veche) ρέυος „membru, aspect”, într-o explicație prea forțată. Derivat arătanie, substantiv feminin (monstru, stafie); arătare, substantiv feminin (demonstrație; dovadă, probă; stafie); arătător, adjectiv (indicator); arătător, substantiv neutru (deget cu care se arată; ac de ceas); arătătură, substantiv feminin (indicație; semnal, semn; monstru, stafie); arătos, adjectiv ; arătoșenie, substantiv feminin (frumusețe).

9 * Cuvantul cu diacritice: arătá -t -át
Cuvantul fara diacritice: arata

Definitie: arăta (-t, -at), verb – 1. A indica, a semnala. – 2. A prezenta, a înfățișa. – 3. A părea, a avea aspectul. – 4. A da de înțeles. – 5. (Refl.) A avea viziuni, a crede cineva că vede ceva (se construiește cu dat.). – 6. A expune, a explica. – 7. A explica, a face lecții, a ajuta la pregătirea temelor școlare. – 8. A corecta, a îndrepta; a învăța minte. – Varianta (Trans. de S.) areta. Mr. arăt, istr. arǪtu. Limba Latina rătāre „a fixa, a determina”. Semantismul se explică în lumina unor expresii ca franceza je suis bien fixe sur son compte, care înseamnă je suis bien renseigne. Și a- poate fi limba latina sau rom. Etimonul rătus, în forma arrătāre, fusese indicat de Candrea, Rom., XXXI, 301, și Elements, 72 și 91, respins de Pușcariu 108, și abandonat de Candrea, în GS, III, 423, care a sugerat limba latina ad reiterāre, redus la arretrāre și disimilat; dar problema semantică pare insolubilă. Celelalte explicații sînt insuficiente: limba latina arrectāre, de la rectus (Cihac, I, 82; Weigand, Jb, II, 221-3; DAR); se lovește de dificultăți fonetice; limba latina elatāre (Meyer-Lubke, ZRPh., XIX, 574; REW 2837; Pușcariu, Lat. ti, 10), după Pușcariu 108, „wohl am besten passt, obwohl die Sinnesubergang nich ganz klar ist”. Hasdeu 1557 indica lat ad reputare, care nu pare posibil. Pascu, Beitrage, 9, presupune un erettare, de la erectus, care este fără sens; iar Giuglea, Dacor., IV, 379, pleacă de la limba greaca (veche) ρέυος „membru, aspect”, într-o explicație prea forțată. Derivat arătanie, substantiv feminin (monstru, stafie); arătare, substantiv feminin (demonstrație; dovadă, probă; stafie); arătător, adjectiv (indicator); arătător, substantiv neutru (deget cu care se arată; ac de ceas); arătătură, substantiv feminin (indicație; semnal, semn; monstru, stafie); arătos, adjectiv ; arătoșenie, substantiv feminin (frumusețe).