Arțar
Definitie, sens si explicatie
1Arțar, artari, substantiv masculin Arbore cu lemnul alb si tare, rezistent, cu frunze opuse si fructe aripate, inrudit cu paltinul (Acer platanoides). – Etimologie necunoscuta
2Arțar substantiv verifica cuvantul: braglar.
3Arțar substantiv (Botanica)
1. (Acer platanoides) (rar) platan, (regional) velnis.
2. artar tataresc verifica cuvantul: gladis.
1. (Acer platanoides) (rar) platan, (regional) velnis.
2. artar tataresc verifica cuvantul: gladis.
4Artar substantiv masculin, plural artari
5Arțar -i m.
Arbore cu frunze late, ovale si adanc dintate, cu lemnul alb si rezistent, cu fructe aripate. /<lat. arciarium
Arbore cu frunze late, ovale si adanc dintate, cu lemnul alb si rezistent, cu fructe aripate. /<lat. arciarium
6Artar (-ri), substantiv masculin – Arbore cu lemnul alb si tare (Acer tartaricum). – Varianta (h)artar(iu), atar, arcer(iu).
Probabil din limba latina *arcearius, care reprezinta mai putin numele arborelui, acer (Puscariu 131; Puscariu, Lat. li, 63; Rew 91; Dar), cit mai ales o referire la arcus „arc”, care se fabrica de obicei din lemnul acestuia; conform celalalt nume rom. al arborelui, briglar, de la brigla „prajina” si, pentru forma, limba latina *acereus › retor. ischi.
Derivat de la acer, propusa de Burla, Studii, 137, reluata de Körting 113, a fost respinsa de Densusianu, Rom., Xxxiii, 274 si Graur, Bl, V,
86. Varianta arcer inseamna in limba actuala „tocila”, care initial se obtinea prin tinerea in apa a unei bucati de lemn de artar pina se intarea si astfel putea fi folosita la ascutit; conform Hasdeu
1500. Identitatea ambelor cuvinte nu este admisa de toti cercetatorii.
Körting 125 invoca limba latina aciarium, ipoteza respinsa de Densusianu, Rom., Xxxiii, 274 si admisa de Scriban, care pleaca de la limba italiana acciaro.
Pentru Dar, etimonul lui arcer este necunoscut; Puscariu, Dacor., Ix, 422, il deriva de la limba latina ilicem, cu sufix -er.
Probabil din limba latina *arcearius, care reprezinta mai putin numele arborelui, acer (Puscariu 131; Puscariu, Lat. li, 63; Rew 91; Dar), cit mai ales o referire la arcus „arc”, care se fabrica de obicei din lemnul acestuia; conform celalalt nume rom. al arborelui, briglar, de la brigla „prajina” si, pentru forma, limba latina *acereus › retor. ischi.
Derivat de la acer, propusa de Burla, Studii, 137, reluata de Körting 113, a fost respinsa de Densusianu, Rom., Xxxiii, 274 si Graur, Bl, V,
86. Varianta arcer inseamna in limba actuala „tocila”, care initial se obtinea prin tinerea in apa a unei bucati de lemn de artar pina se intarea si astfel putea fi folosita la ascutit; conform Hasdeu
1500. Identitatea ambelor cuvinte nu este admisa de toti cercetatorii.
Körting 125 invoca limba latina aciarium, ipoteza respinsa de Densusianu, Rom., Xxxiii, 274 si admisa de Scriban, care pleaca de la limba italiana acciaro.
Pentru Dar, etimonul lui arcer este necunoscut; Puscariu, Dacor., Ix, 422, il deriva de la limba latina ilicem, cu sufix -er.