Aserțiune
Definitie, sens si explicatie
1Aserțiune, asertiuni, substantiv feminin (Fil.) Enunt care este dat ca adevarat; p.gener. afirmatie. [Pronuntat: -ti-u-] – Din franceza Assertion, limba latina Assertio, -onis.
2Aserțiune substantiv verifica cuvantul: afirmatie, cuvant, declaratie, marturisire, relatare, spusa, vorba, zisa.
3Aserțiune -i f.
Propunere inaintata si sustinuta de cineva ca fiind adevarata; afirmatie. [G.-d. Asertiunii; Sil. -ti-u-] /<lat. assertio, -onis, limba germana Assertion
Propunere inaintata si sustinuta de cineva ca fiind adevarata; afirmatie. [G.-d. Asertiunii; Sil. -ti-u-] /<lat. assertio, -onis, limba germana Assertion
4Aserțiune substantiv feminin (log.) enunt, afirmativ sau negativ, dat ca adevarat; (p. ext.)
5Aserțiune substantiv feminin Afirmatie (care nu este insotita de o proba); judecata care exprima constatarea unei stari de fapt. [Pronume -ti-u-. / plural -ni, gen. -nii. / conform franceza assertion, limba italiana asserzione, limba latina assertio < asserere – a afirma].