Asmuți
Definitie, sens si explicatie
1Asmuți, asmut, verb I.
1. Intranzitiv A indemna (prin strigate) un caine sa urmareasca, sa atace pe cineva; a intarata un caine.
2. Figurativ A starni, a instiga, a indemna pe cineva la actiuni violente, dusmanoase. [Varianta: Asmuta verb I.] – Etimologie necunoscuta
1. Intranzitiv A indemna (prin strigate) un caine sa urmareasca, sa atace pe cineva; a intarata un caine.
2. Figurativ A starni, a instiga, a indemna pe cineva la actiuni violente, dusmanoase. [Varianta: Asmuta verb I.] – Etimologie necunoscuta
2Asmuți verb verifica cuvantul: agita, atata, incita, instiga, intarata, provoca, starni, tulbura.
3Asmuți verb a atata, a hartui, a intarata, a provoca, a starni, (popular) a sumuta, a zadari, (Mold. si Bucovina) a harati. (- cainii.)
4Asmuti verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural asmut, 3 singular asmute, conjunctie: prezent 3 singular si plural asmuta
5A Asmuți asmut tranzitiv 1) (caini) A indemna sa se napusteasca asupra cuiva. 2) figurativ (persoane) A aduce in mod intentionat intr-o stare de agitatie; a zadari; a incita; a starni; a instiga; a atata. /Origine necunoscuta
6Asmuti (asmutit, asmutit), verb –
1. a stirni, a intarita ciinii. –
2. A stirni, a instiga, a imboldi. – Varianta a(s)muta, muta, sumuti.
Mr. mutare „a suge”.
Limba Latina popular ex*mucciāre (Rew 5707; Dar), cu schimbare moderna de conjug.
Candrea-dens., 1197, se gindesc la *ammotiare, de la motus, care prezinta dificultati mai mari.
Pentru seineanu, Chien, 218, cuvintul este „obscur”; Byhan 322 il identifica cu sumuta si il deriva de la rut. smutiti.
Varianta amuta pare a reprezenta un limba latina *ammucciāre (Puscariu, Jb., Xi, 110; Puscariu 86 si 1146; Rew 5707; Dar), conform poitev. amoisser.
Daca aceste sugestii sint exacte, explicatia semantismului se bazeaza pe miscarea buzelor cind chemi un ciine, conform sensul mr.
1. a stirni, a intarita ciinii. –
2. A stirni, a instiga, a imboldi. – Varianta a(s)muta, muta, sumuti.
Mr. mutare „a suge”.
Limba Latina popular ex*mucciāre (Rew 5707; Dar), cu schimbare moderna de conjug.
Candrea-dens., 1197, se gindesc la *ammotiare, de la motus, care prezinta dificultati mai mari.
Pentru seineanu, Chien, 218, cuvintul este „obscur”; Byhan 322 il identifica cu sumuta si il deriva de la rut. smutiti.
Varianta amuta pare a reprezenta un limba latina *ammucciāre (Puscariu, Jb., Xi, 110; Puscariu 86 si 1146; Rew 5707; Dar), conform poitev. amoisser.
Daca aceste sugestii sint exacte, explicatia semantismului se bazeaza pe miscarea buzelor cind chemi un ciine, conform sensul mr.