Astâmpăra

Astâmpăra, astâmpăr, verb I. Reflexiv și tranzitiv
1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți.
2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Variantă: (popular) Stâmpăra, verb I.] – Din latină *ex-temperare.

DEX – dicționarul explicativ

A se astâmpăra mă astâmpăr intranzitiv 1) A avea astâmpăr; a ajunge în stare de liniște; a se domoli; a se potoli; a se alina; a se calma. 2) A deveni cuminte; a se face ascultător; a se cuminți. 3) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor etc.) A scădea în intensitate. Vântul s-a astâmpărat. /<latină ex-temperare

NODEX – noul dicționar explicativ

A astâmpăra astâmpăr tranzitiv A face să se astâmpere. /<latină ex-temperare

NODEX – noul dicționar explicativ

Astâmpăra verb, indicativ prezent 1 singular astâmpăr, 2 singular astâmperi; 3 singular și plural astâmpără; conjuncție prezent 3 singular și plural astâmpere

DOOM – dicționarul ortografic