Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Prinde

1 * Cuvantul cu diacritice: prínde
Cuvantul fara diacritice: prinde

Definitie: PRINDE, prind, verb III. I. 1. Tranzitiv A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etcetera ♢ Expresie Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranzitiv Figurativ A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ♢ Expresie (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Reflexiv A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Reflexiv recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranzitiv A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranzitiv 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau pe ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ♢ Expresie A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etcetera care sunt gata de plecare. ♢ Expresie A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nici o clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etcetera) A surprinde. 4. Figurativ (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranzitiv A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Reflexiv A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Figurativ A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranzitiv A înhăma; a înjuga. 3. Reflexiv A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Reflexiv și tranz. (Popular) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Reflexiv A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ♢ Expresie A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Reflexiv recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Reflexiv recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Reflexiv A se lipi de ceva sau de cineva. ♢ Expresie A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Figurativ (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Reflexiv și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranzitiv (Despre îmbrăcămintea cuiva; prin extensiune despre gesturi, atitudini etcetera) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Reflexiv (Despre mâncare; în expresie) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranzitiv A începe să... ♢ Expresie (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Reflexiv (Popular) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranzitiv A obține, a căpăta, a dobândi. ♢ Expresie (Familiar) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Figurativ A-și însuși o cunoștință, o deprindere etcetera, a învăța (de la altul). 2. Intranzitiv și reflexiv A se dezvolta după transplantare, a crește. ♢ Expresie (Tranzitiv) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Reflexiv Figurativ (Familiar) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Reflexiv (Despre lapte; prin extensiune despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. indicativ și: (popular) prinz. – Perf. substantiv prinsei, part. prins] – Limba Latina pre(he)ndere.

2 * Cuvantul cu diacritice: a se prinde
Cuvantul fara diacritice: prinde

Definitie: A (se) prinde antonim: a (se) desprinde

3 * Cuvantul cu diacritice: prínde
Cuvantul fara diacritice: prinde

Definitie: PRINDE verb verifica cuvantul: accepta, admite, angaja, aprecia, aproba, asocia, astâmpăra, băga, calcula, calma, căpăta, concepe, consimți, contracta, cuceri, dobândi, domoli, estima, evalua, face, făgădui, folosi, grupa, intra, intui, încadra, încerca, închiria, încuviința, îndatora, îndupleca, înfrunta, îngădui, îngheța, însărcina, însoți, întovărăși, întrebuința, întrece, înțelege, învoi, lăsa, liniști, lua, măsura, obliga, obține, ocupa, paria, permite, potoli, prețui, prii, primi, procrea, promite, pune, recurge, rumeni, servi, sesiza, sluji, socoti, solidifica, tempera, tocmi, uni, utiliza, uza, vârî.

4 * Cuvantul cu diacritice: prínde
Cuvantul fara diacritice: prinde

Definitie: PRINDE verb I. 1. verifica cuvantul: înhăța. 2. (regional) a prijini. (- pietricele în palmă.) 3. verifica cuvantul: lua. 4. verifica cuvantul: îmbrățișa. 5. verifica cuvantul: fixa. 6. a fixa, a pune. (- olanele pe casă.) 7. verifica cuvantul: agăța. 8. a se agăța, a se apuca, a se atârna, a se ține, (popular) a se anina, (regional) a se tăgârța. (Se - de crengi ca să nu cadă.) 9. a se agăța, a se fixa. (Vița de vie se - de araci.) 10. verifica cuvantul: îmbina. 11. verifica cuvantul: suda. 12. verifica cuvantul: lipi. 13. verifica cuvantul: aplica. 14. verifica cuvantul: înhăma. 15. verifica cuvantul: înjuga. 16. verifica cuvantul: aresta. 17. verifica cuvantul: captura. 18. verifica cuvantul: vâna. 19. verifica cuvantul: pescui. 20. verifica cuvantul: surprinde. II. 1. verifica cuvantul: cârpi. 2. a se coagula, a se închega, (Transilvania) a se strânge. (Laptele s-a -.) 3. verifica cuvantul: anchiloza. III. 1. verifica cuvantul: recepționa. 2. verifica cuvantul: auzi. 3. a afla, a găsi. (Voia să-l - singur ca să-i poată vorbi.) 4. a ajunge, (învechit și popular) a sosi, (prin Olt.) a scurta. (Mergeți, vă - eu din urmă.) 5. a ajunge, a apuca. (Se grăbește să - trenul.) 6. verifica cuvantul: apuca. 7. a ajunge, a apuca, a surprinde. (Ploaia i-a - în câmp.) 8. verifica cuvantul: cuprinde. 9. verifica cuvantul: răzbi. 10. verifica cuvantul: copleși. IV. 1. a i se potrivi. (Aerul ștrengăresc o - de minune.) 2. verifica cuvantul: însuși. 3. a izbuti, a reuși. (Viclenia lui nu a -.) verifica cuvantul: începe.

5 * Cuvantul cu diacritice: prínde
Cuvantul fara diacritice: prinde

Definitie: prinde verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural prind, 1 plural prindem, 2 plural prindeți, perf. substantiv 1 singular prinsei, 1 plural prinserăm; conjunctie: prezent 3 singular și plural prindă; imper. 2 singular prinde; part. prins

6 * Cuvantul cu diacritice: a prínde prind
Cuvantul fara diacritice: prinde

Definitie: A PRINDE prind 1. tranz. 1) (despre ființe) A apuca ținând strâns. ♢ - în brațe a îmbrățișa. 2) (despre mecanisme, instrumente etc.) A apuca imobilizând și reținând. Ușa mi-a prins rochia. 3) A sesiza prin simțuri și cu ajutorul gândirii; a percepe. A prins repede mișcările. - un gând. ♢ A (nu) - de veste a (nu) observa; a (nu) băga de seamă. - firul a înțelege; a pricepe. 4) (ființe în mișcare) A ajunge din urmă apucând. ♢ Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde nici unul v. IEPURE. Pisica cu clopoței nu prinde șoareci v. PISICĂ. 5) (persoane care au comis fapte reprobabile) A reține, privând la libertate; a captura. 6) A descoperi în momentul săvârșirii unei fapte condamnabile. ♢ - (pe cineva) cu minciuna a constata că (cineva) a mințit. - cu mâța-n sac (sau cu ocaua mică) verifica cuvantul: MÂȚĂ. 7) (vehicule sau persoane gata de plecare) A găsi în ultimul moment; a apuca. ♢ - momentul (sau ocazia, prilejul) a nimeri momentul (ocazia sau prilejul) potrivit. 8) (despre evenimente, fenomene ale naturii) A apuca pe neașteptate. L-a prins furtuna în pădure. 9) (despre stări fizice sau morale) A cuprinde în întregime; a copleși. L-a prins o dorință de plecare. Nu-l prinde somnul. ♢ - tovărășie a se întovărăși. 10) (obiecte) A alătura fixând. - o broșă în piept. ♢ - în jug a înjuga. 11) (despre îmbrăcăminte) A se potrivi dând o înfățișare plăcută. 12) (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) A fi pe cale (de); a porni; a începe. A prins a vorbi. 13) (însușiri sau stări noi) A căpăta transformându-se. - mucegai. ♢ - la putere a deveni mai puternic. - la carne a se îngrășa. - rădăcini a se stabili definitiv într-un loc. - la minte v. MINTE. A-și - pofta (sau foamea, setea etcetera) a-și satisface cât de cât pofta (sau foamea, setea etcetera). A-i - cuiva bine a-i fi de folos. 14) A face să se prindă. 15) (animale sălbatice) A lua în stăpânire folosind diferite mijloace; a captura. 2. instranzitiv figurativ familiar (despre manifestări umane) A fi luat drept valabil. Șiretenia a prins. limba latina pre[he]ndere

7 * Cuvantul cu diacritice: a se prínde mă prind
Cuvantul fara diacritice: prinde

Definitie: A SE PRINDE mă prind intranzitiv 1) (despre ființe) A se apuca strâns (de ceva sau de cineva); a se agăța. ♢ - în horă (sau în joc) a începe să danseze în horă (sau în joc). 2) (despre obiecte) A se fixa întâmplător (de ceva). S-a prins un scai de rochie. ♢ Nu se prinde mâncarea de cineva nu-i priește mâncarea cuiva. 3) A se aranja participând (la o acțiune). - la discuție. ♢ - frate de cruce a lega prietenie prin jurământ de credință. 4) (urmat de un conjunctiv) A cădea de acord; a se învoi; a consimți; a accepta. S-a prins să-i fie nănaș. 5) (despre plante proaspăt răsădite) A continua să crească, dezvoltând rădăcini. 6) (despre lapte, răcituri etc.) A căpăta consistență; a se coagula; a se conglutina; a se închega. limba latina pre[he]ndere

8 * Cuvantul cu diacritice: prínde prínd príns
Cuvantul fara diacritice: prinde

Definitie: prinde (prind, prins), verb – 1. A apuca. – 2. A lua, a captura. – 3. A surprinde, a lua prin surprindere. – 4. A înhăța, a înșfăca. – 5. A ademeni, a înșela. – 6. A percepe, a înțelege. – 7. A ajunge din urmă. – 8. A obține, a dobîndi, mai ales un preț. – 9. A conține, a cuprinde (în brațe). – 10. A ocupa, a ține ocupat (mai ales la part.). – 11. A începe. – 12. A da rădăcini, a se înrădăcina. – 13. A se solidifica un solid, a îngheța apa, a se închega laptele. – 14. A atîrna, a agăța, a fixa. – 15. A repara, a completa. – 16. A pune bine, a conveni, a prefera. – 17. (Cu adverb bine) A cădea bine, a fi oportun. – 18. (Refl.) A avea succes, a reuși. – 19. (Refl.) A se încleșta, a se lipi, a se încurca, a fi arestat. – 20. (Refl.) A se obliga, a se promite. 21. (Refl.) A paria. – 22. (Refl.) A se angaja, a se lega de. – 23. (Refl.) A intra într-o combinație, a interveni, a se asocia. – Mr. prindu, primșu, prindire, megl. prind, preș, istr. prind, prins. Limba Latina prĕhendĕre (Pușcariu 1388; Candrea-Dens., 1447; REW 6736), conform limba italiana prendere, prov. prenre, franceza prendre, sp., port. prender și aprinde, cuprinde, deprinde. – Derivat prinde-muște, substantiv masculin (vagabond, haimana); prindoare, substantiv feminin (Trans., bunăstare, confort); prins, substantiv masculin (captiv, prizonier; substantiv neutru, joc de copii de-a hoții și vardiștii); prinsoare, substantiv feminin (învechit, carceră, închisoare; cuvant invechit, avere, bunuri; pariu; Trans., cusătură, legătură a două bucăți cusute); desprinde, verb (a desface, a detașa, a separa; a dezlega, a dezlipi; a deduce, a presupune); prinzător, adjectiv (care prinde); prinzătoare, substantiv feminin (cursă, capcană; laț, legătoare); împrinde, verb (a prinde, a lua; a captura, a deține; reflexiv, a se îndrăgosti), cuvînt trans., pe care DAR îl deduce dintr-un limba latina imprendĕre; surprinde, verb, traduce a franceza surprendre; surprinzător, adjectiv (uimitor); surpriză, substantiv feminin, din franceza surprise.