Atributiv -ă
Definitie, sens si explicatie
1Atributiv, -ă, atributivi, -e, adjectiv Care are functie de atribut (2). – Din franceza Attributif.
2Atributiv adjectiv m. (silabe -tri-), plural atributivi; f. singular atributiva, plural atributive
3Atributiv -a (-i, -e) Care are functie de atribut. ♢ Propozitie -a propozitie care indeplineste functia de atribut pe langa un cuvant din regenta. /<lat. attributivus, franceza attributif
4Atributiv, -ă adjectiv Cu functie de atribut. ♢ Propozitie atributiva = propozitie care indeplineste functia de atribut pe langa un cuvant din propozitia regenta; propozitie relativa. [< franceza attributif].
5Atributiv, -ă adjectiv cu functie de atribut. o propozitie -a = (si substantiv feminin) = propozitie subordonata care indeplineste functia de atribut pe langa un substantiv din regenta; propozitie relativa. (< franceza attributif)