Atribuție
Definitie, sens si explicatie
1Atribuție, atributii, substantiv feminin Sfera de autoritate, de competenta, de activitate a cuiva; insarcinare, munca data cuiva spre indeplinire. [Varianta: Atributiune substantiv feminin] – Din franceza Attribution, limba latina Attributio, -onis.
2Atribuție substantiv indatorire, rol, sarcina. (Ce - ai in aceasta comisie?)
3Atributie substantiv feminin (silabe -tri-, -ti-e), art. atributia (silabe -ti-a), g.-d. art. atributiei; plural atributii, art. atributiile (silabe -ti-i-)
4Atribuție -i f.
Sfera de activitate sau de competenta a cuiva sau a ceva. -a instantei de judecata. [G.-d. Atributiei; Sil. a-tri-bu-ti-e] /<fr. atribution, limba latina attributio, -onis
Sfera de activitate sau de competenta a cuiva sau a ceva. -a instantei de judecata. [G.-d. Atributiei; Sil. a-tri-bu-ti-e] /<fr. atribution, limba latina attributio, -onis
5Atribuție substantiv feminin Competenta, autoritate care se exercita intr-o anumita sfera de activitate; sarcina, obligatie, insarcinare. [Genitiv -iei, varianta atributiune substantiv feminin / conform franceza attribution, limba latina attributio].
6Atribuție substantiv feminin competenta, autoritate care se exercita intr-o anumita sfera de activitate. (< franceza attribution, limba latina attributio)