Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Aur

1 * Cuvantul cu diacritice: áur
Cuvantul fara diacritice: aur

Definitie: AUR substantiv neutru 1. Metal prețios, de culoare galbenă strălucitoare, foarte maleabil și ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de podoabă, de artă, monede (servind din această cauză și ca etalon al valorii) etcetera ♦ Figurativ Lucru valoros, prețios. ♢ Aur alb = apă folosită ca izvor de energie. Aur negru = cărbune de pământ sau (mai rar) țiței, considerate ca surse de energie. Aur verde = pădurea ca bogăție vegetală. ♢ Locutiune adjectiv De aur = a) care are culoarea galbenă a aurului (1); b) valoros ca aurul (1); figurat (despre oameni) foarte bun, milos. ♢ Expresie Epocă de aur = perioadă de înflorire și strălucire a vieții materiale și culturale. (Familiar) A-i fi gura (sau a avea gura) de aur, se zice despre cineva care prevede cuiva împlinirea unor lucruri favorabile. Nuntă de aur = aniversare a cincizeci de ani de la data celebrării unei căsătorii. ♦ Figurativ Văpaie, strălucire ca a aurului (1). 2. Fir, ață făcută din aur (1) sau imitând aurul și folosită la cusut; prin extensiune veșmânt țesut din asemenea fire. 3. Bani; avere, bogăție; figurat belșug. ♢ Expresie A înota în aur = a fi foarte bogat. – Limba Latina aurum.

2 * Cuvantul cu diacritice: áur
Cuvantul fara diacritice: aur

Definitie: aur substantiv neutru (silabe a-ur); simb. Au

3 * Cuvantul cu diacritice: áur
Cuvantul fara diacritice: aur

Definitie: AUR n. 1) Metal nobil, galben, strălucitor, maleabil și ductil, din care se fac obiecte de podoabă. Inel de -. ♢ - negru cărbune de pământ. Epocă de - perioadă de înflorire. 2) figurativ Lucru de mare preț (bani, avere, bogăție). ♢ A înota în - a fi foarte bogat. A cântări cu - a plăti foarte scump pentru un lucru. [Silabe a-ur] limba latina aurum

4 * Cuvantul cu diacritice: áur
Cuvantul fara diacritice: aur

Definitie: aur, substantiv masculin – Metal prețios de culoare galbenă strălucitoare. – Istr. aur. Limba Latina aurum (Pușcariu 170; Candrea-Dens., 118; REW 800; DAR); conform limba albaneza ar, limba italiana, sp. oro, engad., verifica cuvantul: prov. aur, franceza or, port. ouro. Derivat aura, verb (rar, a auri); aurar, substantiv masculin (meșter care lucrează obiecte de aur; țigan care caută pepite de aur; odinioară munceau sub supravegherea marelui armaș, și plăteau soției domnitorului un dram (3,38 limba greaca (veche)) de aur în chip de contribuție anuală), pe care Pușcariu 171 și DAR îl derivă direct din limba latina aurārius (atrăgînd atenția apoi că rezultatul normal ar fi arar, Pușcariu, Lr., 18, a admis o analogie cu aur; este vorba mai probabil de o der. internă în rom., cu sufix de agent -ar); aurăreasă, substantiv feminin (nevasta căutătorului de aur); aurărie, substantiv feminin (activitate de aurar; aurire, poleire cu aur); aurel, adjectiv (aurit), cuvînt artificial, inventat probabil de Bolintineanu; auret, substantiv neutru (obiecte de aur); auri, verb (a acoperi cu un strat subțire de aur), pe care Pușcariu 172 și DAR îl consideră drept reprezentant direct al limba latina aurire; aurică, substantiv feminin (pătlagină, Lantana Camara); auritură, substantiv feminin (aurire); auriu, adjectiv (de culoarea aurului); auros, adjectiv (aurifer). – Derivat neol. aurifer, adjectiv ; auripigment, substantiv masculin