Definitie Aur - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Aur substantiv neutru
1. Metal pretios, de culoare galbena stralucitoare, foarte maleabil si ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de podoaba, de arta, monede (servind din aceasta cauza si ca etalon al valorii) etcetera ♦ Figurativ Lucru valoros, pretios. ♢ Aur alb = apa folosita ca izvor de energie.
Aur negru = carbune de pamant sau (mai rar) titei, considerate ca surse de energie.
Aur verde = padurea ca bogatie vegetala. ♢ Locutiune adjectiv De aur = A) care are culoarea galbena a aurului (1); B) valoros ca aurul (1); figurat (despre oameni) foarte bun, milos. ♢ Expresie Epoca de aur = perioada de inflorire si stralucire a vietii materiale si culturale. (Familiar) A-i fi gura (sau a avea gura) de aur, se zice despre cineva care prevede cuiva implinirea unor lucruri favorabile.
Nunta de aur = aniversare a cincizeci de ani de la data celebrarii unei casatorii. ♦ Figurativ Vapaie, stralucire ca a aurului (1).
2. Fir, ata facuta din aur (1) sau imitand aurul si folosita la cusut; prin extensiune vesmant tesut din asemenea fire.
3. Bani; avere, bogatie; figurat belsug. ♢ Expresie A inota in aur = a fi foarte bogat. – Limba Latina Aurum.

Varianta definitie 2: Aur substantiv neutru (silabe a-ur); simb.
Au

Varianta definitie 3: Aur n. 1) Metal nobil, galben, stralucitor, maleabil si ductil, din care se fac obiecte de podoaba. Inel de -. ♢ - negru carbune de pamant. Epoca de - perioada de inflorire. 2) figurativ Lucru de mare pret (bani, avere, bogatie). ♢ A inota in - a fi foarte bogat. A cantari cu - a plati foarte scump pentru un lucru. [Silabe A-ur] /<lat. aurum

Varianta definitie 4: Aur, substantiv masculin – Metal pretios de culoare galbena stralucitoare. – Istr. aur.
Limba Latina aurum (Puscariu 170; Candrea-Dens., 118; REW 800; DAR); conform limba albaneza ar, limba italiana, sp. oro, engad., verifica cuvantul: prov. aur, franceza or, port. ouro.
Derivat aura, verb (rar, a auri); aurar, substantiv masculin (mester care lucreaza obiecte de aur; tigan care cauta pepite de aur; odinioara munceau sub supravegherea marelui armas, si plateau sotiei domnitorului un dram (3,38 limba greaca (veche)) de aur in chip de contributie anuala), pe care Puscariu 171 si DAR il deriva direct din limba latina aurārius (atragind atentia apoi ca rezultatul normal ar fi *arar, Puscariu, Lr., 18, a admis o analogie cu aur; este vorba mai probabil de o der. interna in rom., cu sufix de agent -ar); aurareasa, substantiv feminin (nevasta cautatorului de aur); aurarie, substantiv feminin (activitate de aurar; aurire, poleire cu aur); aurel, adjectiv (aurit), cuvint artificial, inventat probabil de Bolintineanu; auret, substantiv neutru (obiecte de aur); auri, verb (a acoperi cu un strat subtire de aur), pe care Puscariu 172 si DAR il considera drept reprezentant direct al limba latina aurire; aurica, substantiv feminin (patlagina, Lantana Camara); auritura, substantiv feminin (aurire); auriu, adjectiv (de culoarea aurului); auros, adjectiv (aurifer). – Derivat neol. aurifer, adjectiv ; auripigment, substantiv masculin