1
Autodafe, autodafeuri, substantiv neutru
1. Ceremonie în cursul căreia cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită.
2. Ardere pe rug la care erau condamnați, în timpul inchiziției, cei socotiți eretici; prin extensiune acțiune care duce la distrugerea prin foc. [Pronunțat: a-u-] – Din franceză Autodafe.
1. Ceremonie în cursul căreia cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită.
2. Ardere pe rug la care erau condamnați, în timpul inchiziției, cei socotiți eretici; prin extensiune acțiune care duce la distrugerea prin foc. [Pronunțat: a-u-] – Din franceză Autodafe.
DEX – dicționarul explicativ
2
Autodafe substantiv neutru Arderea pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție (în Spania); (prin extensiune) ardere, nimicire prin foc. [Pronume a-u-, plural -euri. / < franceză, italiană autodafe, conform portugheză auto da fe – act de credință].
DN – dicționar de neologisme
3
Autodafe substantiv neutru
1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție.
2. ardere, nimicire prin foc. (< franceză autodafe, portugheză auto da fe, act de credință)
1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție.
2. ardere, nimicire prin foc. (< franceză autodafe, portugheză auto da fe, act de credință)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Autodafe substantiv neutru (silabe au-), plural autodafeuri
DOOM – dicționarul ortografic