Definitie Autohton -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Autohton, -Ă, autohtoni, -e, adjectiv (Adesea substantivat) Care s-a format si s-a dezvoltat pe teritorul unde traieste (si in prezent), care este originar de aici; bastinas, aborigen. [Pr: a-u-] – Din franceza Autochtone.

Varianta definitie 2: Autohton antonim: strain, neautohton, venetic

Varianta definitie 3: Autohton adjectiv , substantiv verifica cuvantul: bastinas.

Varianta definitie 4: Autohton adjectiv m. (silabe a-u-; mf. -hton), plural autohtoni; f. singular autohtona, plural autohtone

Varianta definitie 5: Autohton -a (-i, -e) si substantival (despre persoane, popoare etcetera) Care face parte din populatia originara a unei tari sau a unei regiuni; aborigen; indigen; bastinas. /<fr. autochtone

Varianta definitie 6: Autohton, -Ă adjectiv Bastinas, de loc dintr-o anumita tara. ♦ (Despre animale si plante) Originar dintr-o anumita regiune. ♦ (Despre zacaminte de carbuni) Format pe locul de origine al plantelor din care provine. [Conform: franceza autochtone, limba italiana autoctono < limba greaca (veche) autos – insusi, chton – pamant, tara].

Varianta definitie 7: Autohton, -Ă I. adjectiv
1. (despre specii, populatii) care s-a format si dezvoltat pe teritoriul unde traieste in prezent: bastinas, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare in constiinta ca o gandire generata spontan.
II. substantiv neutru
1. complex de straturi constituit din roci mai tinere, ramase pe locul lor, peste care au fost impinse din regiunile invecinate roci mai vechi.
2. zacamant de carbuni, format in locul de origine al plantelor din care provine.
3. rau avand izvoarele in aceeasi unitate morfologica, regiune climatica cu gura de varsare. (< franceza autochtone, limba greaca (veche) autokhthon)