Definitie Avea - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Avea, am, verb II.
Tranzitiv I.
1. A stapani, a poseda, a detine. ♢ Expresie (Familiar) Ce-am avut si ce-am pierdut = n-am ce pierde; putin imi pasa. ♢ Figurativ (Complementul indica abstracte) A avea o idee. ♢ Locutiune verb A avea asemanare = a se asemana.
A avea bucurie = a se bucura.
A avea o dorinta = a dori.
A avea nadejde = a nadajdui.
2. A primi, a capata, a obtine, a castiga.
Ai un leu de la mine daca imi spui.
3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva.
Am un ceas de ragaz. ♢ Expresie A avea un post (sau o slujba etcetera) = a detine un post.
A avea o meserie (sau o profesiune etcetera) = a cunoaste (si a practica) o meserie (sau o profesiune etcetera).
4. A fi compus din..., alcatuit din...; a fi inzestrat sau prevazut cu...
Blocul are doua etaje. ♦ A contine, a cuprinde.
Lucrarea are tabele.
5. A tine, a purta.
În mana avea un buchet. ♢ Expresie A avea drag pe cineva sau (refl. recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi in relatii de dragoste cu cineva.
A se avea rau cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dusmani. ♦ A fi imbracat cu...
Avea un pantalon de blana.
6. A fi de o anumita dimensiune, greutate, varsta etcetera Bara are 2 m. ♢ Expresie A nu (mai) avea margini = a intrece orice masura.
7. A fi cuprins de o senzatie sau de un sentiment.
A avea foame. ♢ Expresie Ce ai? = ce (necaz sau durere) ti s-a intamplat? N-are nimic ! = A) nu i s-a intamplat nici un rau; B) nu are nici o importanta.
A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boala}.
Are pojar. II.
1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) A) A trebui sa...
Are de facut cumparaturi; B) (În forma negativa) A fi destul sa...
N-are decat sa spuna si se va face; C) (În forma negativa) A nu putea sa...
N-are ce zice; D) (Rar) A fi in drept. ♢ Expresie (Eliptic) N-ai (sau n-are etcetera) decat! = fa cum vrei (sau faca cum vrea etcetera)! treaba ta (sau a lui etcetera)!
2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A sti cum..., cand..., unde..., cine..., ce...), a gasi.
Are ce sa faca. ♦ Unipers.
A fi, a se gasi cineva (sa faca ceva).
N-are cine sa-l mangaie. Iii. (Ca valoare de verb auxiliar)
1. (Serveste la formarea perfectului compus) A venit.
2. (Serveste la formarea modului optativ-conditional) Ar veni.
3. (Serveste urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar) Au sa vina. [Prez. indicativ am, ai, are, avem, aveti, au, (iii 1) am, ai, a, am, ati, am, (iii 2) as, ai, ar, am, ati, ar, prezent conjunctie: pers. 2 singular ai si (regional) aibi, pers. 3 aiba] – Limba Latina Habere.

Varianta definitie 2: Avea verb
1. verifica cuvantul: poseda.
2. a detine, a poseda, a purta. (- numele de ...)
3. verifica cuvantul: capata.
4. verifica cuvantul: contine.
5. verifica cuvantul: cantari.
6. verifica cuvantul: compune.
7. verifica cuvantul: detine.
8. verifica cuvantul: tine.
9. verifica cuvantul: purta.
10. a nutri, a purta. (- cele mai bune sentimente pentru ...)
11. verifica cuvantul: sti.
12. a exista, a fi, a se gasi. (- cine sa m-ajute.)
13. a se bucura, a dispune. (-, in sfarsit, un ceas tihnit.)
14. verifica cuvantul: simti.
15. verifica cuvantul: trebui.

Varianta definitie 3: Avea verb, indicativ prezent 1 singular am, 2 singular ai, 3 singular are, 1 plural avem, 2 plural aveti, 3 plural au, perf. substantiv 1 singular avui/avusei, 1 plural avuram/avuseram, m. m. c. perf. 3 singular avusese; conjunctie: prezent 3 singular si plural aiba; imper. 2 singular ai, 2 plural aveti, neg. 2 singular nu avea/n-avea, 2 plural nu aveti/n-aveti; part. avut

Varianta definitie 4: A avea am tranzitiv I. 1) A tine in posesiune; a stapani; a poseda; a detine. A avea casa.
Cati bani ai? A avea profesie buna. ♢ A avea la dispozitie a utiliza dupa bunul plac; a dispune. Ce-am avut si ce-am pierdut putin imi pasa. 2) A contine in sine. Odaia are doua ferestre.
Cartea are trei capitole.
Butoiul are 100 de litri. ♢ A avea o anumita varsta a fi de o anumita varsta. 3) A duce cu sine. Avea in mana o geanta. ♢ A avea numele (sau Porecla, titlul) a purta numele (sau porecla, titlul). A avea ceva cu cineva a purta pica cuiva. 4) A percepe cu ajutorul simturilor. 5) (urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) A fi necesar. Am de transcris un text. ♢ N-are (n-am, ...) decat ma (te, il...) priveste. 6) rar (urmat de o propozitie complementara) A patrunde cu mintea; a sti. Are cum sa iasa din incurcatura. 7) rar A se afla in realitate; a fi; a exista. Are cine ma ajuta.
Are cine vorbi.
II. (in imbinari) 1) (sugereaza ideea de suferinta, durere fizica sau morala) Are ulcer stomacal.
Are mare necaz. ♢ Ce ai? a) ce ti s-a intamplat? b) ce te doare? N-are nimic! a) nu i s-a intamplat nimic; b) n-are nici o importanta. 2) (sugereaza ideea de a dispune) A avea multa energie.
A avea capacitate de lucru.
A avea o ora de ragaz. 3) (sugereaza ideea de cunoastere, urmat de o propozitie complementara) am ce face. are unde pleca. iii. (in imbinari substantivale ce redau sensul verbului de acelasi radical cu substantivul din imbinare sau cu echivalentul lui semantic): A avea asemanare a se asemana. A avea bucurie a se bucura. A avea nadejde (sau Speranta) a nadajdui (sau a spera). A avea scapare a scapa. A avea un vis a visa. IV. (cu functie de verb semiauxiliar) Avea sa plece.
Aveai sa fii medic.
Verifica cuvantul: (cu functie de verb auxiliar) 1) (la formarea perfectului compus) Am vazut. 2) (la formarea unor forme de viitor) Are sa ajunga. /<lat. habere

Varianta definitie 5: Avea (-am, avut), verb –
1. A poseda, a detine, a stapani (uz absolut). –
2. A dispune de ceva, a capata, a primi (compl. direct este un obiect posedat). –
3. A fi var, coleg etcetera (compl. direct este un nume de persoana, care indica rudenie sau relatii de serviciu). –
4. A contine, a insuma (compl. direct este o unitate de timp, de suprafata sau de capacitate). –
5. A detine, a suporta, a trebui sa etcetera (compl. direct este determinat in calitatea sa fundamentala de alt compl. direct, de o apozitie, un adjectiv , un adverb sau un compl. de mod introdus prin prep. de). –
6. A poseda, a detine (compl. direct este un abstract). –
7. A suferi de ceva, boala sau betesug. –
8. (Refl.) A intretine relatii trupesti. –
9. A poseda o femeie. –
10. A obtine, a dobindi. –
11. A fi, a se gasi cineva (cu valoare impersonala, mai ales in expresie n-are cine, nu exista nimeni). –
12. A trebui sa (cind este urmat de un inf. scurt, cu prep. a, de un part. trecut, cu prep de, sau de un conjunctiv; sensul oscileaza intre ideea de viitor si aceea de actiune obligatorie). –
13. (Cu valoare de verb auxiliar, serveste la formarea perf. simplu, a. m. m. c. perf. si a conditionalului). – Mr., megl. am, istr. am(u).
Limba Latina habēre (Puscariu 72; Candrea-Dens., 126; REW 3958; DAR); conform vegl. avar, limba italiana avere, prov. aver, franceza avoir, sp. haber.
Valorile 9 si 10 sint galicisme.
Derivat avere, substantiv feminin (bunuri, bogatie, avutie), conform franceza avoir, sp. haberes; avut, adjectiv (bogat, avut); avut, substantiv neutru (bogatie, bunuri); avutie, substantiv feminin (bogatie); inavuti, verb (a imbogati); neavere, neavutie, substantiv feminin (saracie).
Din rom. provine sas. avere „bogatie”.