Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Avea

1 * Cuvantul cu diacritice: aveá
Cuvantul fara diacritice: avea

Definitie: AVEA, am, verb II. Tranzitiv I. 1. A stăpâni, a poseda, a deține. ♢ Expresie (Familiar) Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. ♢ Figurativ (Complementul indică abstracte) A avea o idee. ♢ Locutiune verb A avea asemănare = a se asemăna. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorință = a dori. A avea nădejde = a nădăjdui. 2. A primi, a căpăta, a obține, a câștiga. Ai un leu de la mine dacă îmi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am un ceas de răgaz. ♢ Expresie A avea un post (sau o slujbă etcetera) = a deține un post. A avea o meserie (sau o profesiune etcetera) = a cunoaște (și a practica) o meserie (sau o profesiune etcetera). 4. A fi compus din..., alcătuit din...; a fi înzestrat sau prevăzut cu... Blocul are două etaje. ♦ A conține, a cuprinde. Lucrarea are tabele. 5. A ține, a purta. În mână avea un buchet. ♢ Expresie A avea drag pe cineva sau (refl. recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva. A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu... Avea un pantalon de blană. 6. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etcetera Bara are 2 m. ♢ Expresie A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură. 7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment. A avea foame. ♢ Expresie Ce ai? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat? N-are nimic = a) nu i s-a întâmplat nici un rău; b) nu are nici o importanță. A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală}. Are pojar. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui să... Are de făcut cumpărături; b) (În formă negativă) A fi destul să... N-are decât să spună și se va face; c) (În formă negativă) A nu putea să... N-are ce zice; d) (Rar) A fi în drept. ♢ Expresie (Eliptic) N-ai (sau n-are etcetera) decât = fă cum vrei (sau facă cum vrea etcetera) treaba ta (sau a lui etcetera) 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști cum..., când..., unde..., cine..., ce...), a găsi. Are ce să facă. ♦ Unipers. A fi, a se găsi cineva (să facă ceva). N-are cine să-l mângâie. III. (Ca valoare de verb auxiliar) 1. (Servește la formarea perfectului compus) A venit. 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional) Ar veni. 3. (Servește urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar) Au să vină. [Prez. indicativ am, ai, are, avem, aveți, au, (III 1) am, ai, a, am, ați, am, (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar, prezent conjunctie: pers. 2 singular ai și (regional) aibi, pers. 3 aibă] – Limba Latina habere.

2 * Cuvantul cu diacritice: aveá
Cuvantul fara diacritice: avea

Definitie: AVEA verb 1. verifica cuvantul: poseda. 2. a deține, a poseda, a purta. (- numele de ...) 3. verifica cuvantul: căpăta. 4. verifica cuvantul: conține. 5. verifica cuvantul: cântări. 6. verifica cuvantul: compune. 7. verifica cuvantul: deține. 8. verifica cuvantul: ține. 9. verifica cuvantul: purta. 10. a nutri, a purta. (- cele mai bune sentimente pentru ...) 11. verifica cuvantul: ști. 12. a exista, a fi, a se găsi. (- cine să m-ajute.) 13. a se bucura, a dispune. (-, în sfârșit, un ceas tihnit.) 14. verifica cuvantul: simți. 15. verifica cuvantul: trebui.

3 * Cuvantul cu diacritice: aveá
Cuvantul fara diacritice: avea

Definitie: avea verb, indicativ prezent 1 singular am, 2 singular ai, 3 singular are, 1 plural avem, 2 plural aveți, 3 plural au, perf. substantiv 1 singular avui/avusei, 1 plural avurăm/avuserăm, m. m. c. perf. 3 singular avusese; conjunctie: prezent 3 singular și plural aibă; imper. 2 singular ai, 2 plural aveți, neg. 2 singular nu avea/n-avea, 2 plural nu aveți/n-aveți; part. avut

4 * Cuvantul cu diacritice: a aveá am
Cuvantul fara diacritice: avea

Definitie: A AVEA am tranzitiv I. 1) A ține în posesiune; a stăpâni; a poseda; a deține. A avea casă. Câți bani ai? A avea profesie bună. ♢ A avea la dispoziție a utiliza după bunul plac; a dispune. Ce-am avut și ce-am pierdut puțin îmi pasă. 2) A conține în sine. Odaia are două ferestre. Cartea are trei capitole. Butoiul are 100 de litri. ♢ A avea o anumită vârstă a fi de o anumită vârstă. 3) A duce cu sine. Avea în mână o geantă. ♢ A avea numele (sau porecla, titlul) a purta numele (sau porecla, titlul). A avea ceva cu cineva a purta pică cuiva. 4) A percepe cu ajutorul simțurilor. 5) (urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) A fi necesar. Am de transcris un text. ♢ N-are (n-am, ...) decât mă (te, îl...) privește. 6) rar (urmat de o propoziție complementară) A pătrunde cu mintea; a ști. Are cum să iasă din încurcătură. 7) rar A se afla în realitate; a fi; a exista. Are cine mă ajuta. Are cine vorbi. II. (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de suferință, durere fizică sau morală) Are ulcer stomacal. Are mare necaz. ♢ Ce ai? a) ce ți s-a întâmplat? b) ce te doare? N-are nimic a) nu i s-a întâmplat nimic; b) n-are nici o importanță. 2) (sugerează ideea de a dispune) A avea multă energie. A avea capacitate de lucru. A avea o oră de răgaz. 3) (sugerează ideea de cunoaștere, urmat de o propoziție complementară) Am ce face. Are unde pleca. III. (în îmbinări substantivale ce redau sensul verbului de același radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): A avea asemănare a se asemăna. A avea bucurie a se bucura. A avea nădejde (sau speranță) a nădăjdui (sau a spera). A avea scăpare a scăpa. A avea un vis a visa. IV. (cu funcție de verb semiauxiliar) Avea să plece. Aveai să fii medic. Verifica cuvantul: (cu funcție de verb auxiliar) 1) (la formarea perfectului compus) Am văzut. 2) (la formarea unor forme de viitor) Are să ajungă. limba latina habere

5 * Cuvantul cu diacritice: aveá -am avút
Cuvantul fara diacritice: avea

Definitie: avea (-am, avut), verb – 1. A poseda, a deține, a stăpâni (uz absolut). – 2. A dispune de ceva, a căpăta, a primi (compl. direct este un obiect posedat). – 3. A fi văr, coleg etcetera (compl. direct este un nume de persoană, care indică rudenie sau relații de serviciu). – 4. A conține, a însuma (compl. direct este o unitate de timp, de suprafață sau de capacitate). – 5. A deține, a suporta, a trebui să etcetera (compl. direct este determinat în calitatea sa fundamentală de alt compl. direct, de o apoziție, un adjectiv , un adverb sau un compl. de mod introdus prin prep. de). – 6. A poseda, a deține (compl. direct este un abstract). – 7. A suferi de ceva, boală sau beteșug. – 8. (Refl.) A întreține relații trupești. – 9. A poseda o femeie. – 10. A obține, a dobîndi. – 11. A fi, a se găsi cineva (cu valoare impersonală, mai ales în expresie n-are cine, nu există nimeni). – 12. A trebui să (cînd este urmat de un inf. scurt, cu prep. a, de un part. trecut, cu prep de, sau de un conjunctiv; sensul oscilează între ideea de viitor și aceea de acțiune obligatorie). – 13. (Cu valoare de verb auxiliar, servește la formarea perf. simplu, a. m. m. c. perf. și a condiționalului). – Mr., megl. am, istr. am(u). Limba Latina hăbēre (Pușcariu 72; Candrea-Dens., 126; REW 3958; DAR); conform vegl. avar, limba italiana avere, prov. aver, franceza avoir, sp. haber. Valorile 9 și 10 sînt galicisme. Derivat avere, substantiv feminin (bunuri, bogăție, avuție), conform franceza avoir, sp. haberes; avut, adjectiv (bogat, avut); avut, substantiv neutru (bogăție, bunuri); avuție, substantiv feminin (bogăție); înavuți, verb (a îmbogăți); neavere, neavuție, substantiv feminin (sărăcie). Din rom. provine săs. avere „bogăție”.