Axiomatic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Axiomatic, -ă, axiomatici, -ce, adjectiv , substantiv feminin
1. Adjectiv Care se intemeiaza pe o axioma; care are caracter de axioma.
2. S.f.
Disciplina care studiaza inlantuirea corecta a axiomelor. [Pronuntat: -xi-o-]. – Din franceza Axiomatique.
1. Adjectiv Care se intemeiaza pe o axioma; care are caracter de axioma.
2. S.f.
Disciplina care studiaza inlantuirea corecta a axiomelor. [Pronuntat: -xi-o-]. – Din franceza Axiomatique.
2Axiomatic adjectiv m. (silabe -xi-o-), plural axiomatici; f. singular axiomatica, plural axiomatice
3Axiomatic -ca (-ci, -ce) Care tine de axioma; propriu axiomei. /<fr. axiomatique
4Axiomatic, -ă adjectiv Întemeiat pe o axioma, cu caracter de axioma. ♢ Metoda axiomatica = metoda stiintifica de expunere care, pornind de la propozitii prime (axiome), deduce noi propozitii, numite teoreme. [< franceza axiomatique].
5Axiomatic, -ă I. adjectiv intemeiat pe o axioma, cu caracter de axioma. o metoda -a = metoda stiintifica de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propozitii (teoreme).
Ii. substantiv feminin disciplina care studiaza inlantuirea coerenta a axiomelor, in scopul asigurarii corectitudinii fundamentelor matematicii si a utilizarii corecte a deductiei in stiinte; timologie. (< franceza axiomatique)
Ii. substantiv feminin disciplina care studiaza inlantuirea coerenta a axiomelor, in scopul asigurarii corectitudinii fundamentelor matematicii si a utilizarii corecte a deductiei in stiinte; timologie. (< franceza axiomatique)