Azimă
Definitie, sens si explicatie
1Azimă, azime, substantiv feminin Turta de aluat nedospit, coapta de obicei sub spuza (folosita de catolici la impartasanie). – Din limba neogreaca: Azima.
2Azimă substantiv (Termen Bisericesc)
1. (invechit) paine. (- este folosita la impartasania ortodoxa.)
2. pasca. (- este mancata de mozaici la Pasti.)
1. (invechit) paine. (- este folosita la impartasania ortodoxa.)
2. pasca. (- este mancata de mozaici la Pasti.)
3Azima substantiv feminin, g.-d. art. azimei; plural azime
4Azimă -e f.
Turta din aluat nedospit coapta pe vatra sau pe spuza (folosita de catolici la impartasanie). /<ngr. azima
Turta din aluat nedospit coapta pe vatra sau pe spuza (folosita de catolici la impartasanie). /<ngr. azima
5Azima (azime), substantiv feminin – Piine de aluat nedospit. – Varianta azma.
Mr. adzima, megl. azim.
Gr. ἄζυμος (Murnu 9, Diculescu, Elementele, 472).
Este cuvint popular, probabil intrat in rom. din primele secole ale crestinismului; conform ven. azme, calabr. ayimo, port. asmo, (Rew 850). – Derivat azam, adjectiv (care nu fermenteaza; se spune in Trans. despre conservele in otet sau saramura care inca nu s-au facut); azimioara, substantiv feminin (turta); azimit, substantiv neutru (invechit, sarbatoare a azimei, in religia iudaica), din limba neogreaca: ἀζυμίτης.
Mr. adzima, megl. azim.
Gr. ἄζυμος (Murnu 9, Diculescu, Elementele, 472).
Este cuvint popular, probabil intrat in rom. din primele secole ale crestinismului; conform ven. azme, calabr. ayimo, port. asmo, (Rew 850). – Derivat azam, adjectiv (care nu fermenteaza; se spune in Trans. despre conservele in otet sau saramura care inca nu s-au facut); azimioara, substantiv feminin (turta); azimit, substantiv neutru (invechit, sarbatoare a azimei, in religia iudaica), din limba neogreaca: ἀζυμίτης.