Afirma
Definitie, sens si explicatie
1Afirma, afirm, verb I.
1. A sustine (cu tarie), a declara (in mod ferm).
2. Reflexiv A se remarca, a se manifesta in chip deosebit. – Din franceza Affirmer, limba latina Affirmare.
1. A sustine (cu tarie), a declara (in mod ferm).
2. Reflexiv A se remarca, a se manifesta in chip deosebit. – Din franceza Affirmer, limba latina Affirmare.
2A afirma antonim: a contesta, a infirma, a nega, a tagadui, a denega
3Afirma verb
1. a declara, a marturisi, a relata, a spune, a zice, (popular) a cuvanta, (invechit) a marturi. (- urmatoarele ...)
2. a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (invechit si reg.) a (se) suna, (regional) a se slomni. (Se - ca a plecat.)
3. verifica cuvantul: manifesta.
4. verifica cuvantul: sustine.
5. a se evidentia, a se impune, a se remarca. (S-a - repede in cinematografie.)
1. a declara, a marturisi, a relata, a spune, a zice, (popular) a cuvanta, (invechit) a marturi. (- urmatoarele ...)
2. a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (invechit si reg.) a (se) suna, (regional) a se slomni. (Se - ca a plecat.)
3. verifica cuvantul: manifesta.
4. verifica cuvantul: sustine.
5. a se evidentia, a se impune, a se remarca. (S-a - repede in cinematografie.)
4Afirma verb, indicativ prezent 1 singular afirm, 3 singular si plural afirma; conj. prezent 3 singular si plural afirme
5A se afirma ma afirm intranzitiv (despre persoane si despre manifestarile lor) A se manifesta in mod deosebit; a se impune; a se ilustra; a se remarca; a se distinge; a excela; a se evidentia; a bria. /<fr. affirmer, limba latina affirmare
6A afirma afirm tranzitiv 1) A declara in mod ferm. 2) A sustine ca fiind adevarat./<fr. affirmer, lat. affirmare
7Afirma verb I.
1. tr.
A spune, a sustine ceva cu tarie, a declara categoric, ferm; a sustine ca ceva este adevarat.
2. refl.
A se evidentia, a se remarca. [P.i. afirm. / < franceza affirmer, conform limba latina affirmare].
1. tr.
A spune, a sustine ceva cu tarie, a declara categoric, ferm; a sustine ca ceva este adevarat.
2. refl.
A se evidentia, a se remarca. [P.i. afirm. / < franceza affirmer, conform limba latina affirmare].
8Afirma verb I. tr. a sustine, a declara categoric, ferm.
Ii. reflexiv a se evidentia, a se face remarcat prin ceva. (< franceza affirmer, limba latina affirmare)
Ii. reflexiv a se evidentia, a se face remarcat prin ceva. (< franceza affirmer, limba latina affirmare)