Varianta definitie 2: Balmus (-suri), substantiv neutru – Fel de mincare tipic, amestec de oua cu branza si malai: talmes-balmes, substantiv neutru (amestec, confuz, balmajala). – Numeroase varianta: balmos, balmoj, balmas, balmaj, balmas, balmes, balmej, etcetera Creatie expresiva (Iordan, BF, II, 184); este posibil sa fi suferit influenta lui valma, valmes „amestecat, balmajit”, din limba slava (veche) valŭmŭ „amestecat”.
Este un cuvint care apare in alte limbi, conform mag. balmos, pol. balmosz, rut. balmuš, bulgara belmaz, fara a fi cu putinta sa precizam daca este vorba de imprumuturi din rom.
Dupa Cihac, II, 478 si DAR, rom. provine din mag.; Draganu, Dacor., V, 330 deriva din rom. celelalte cuvinte (pentru rut. si pol., conform si Miklosich, Wander., 12 si DAR).
Talmes-balmes pare formatie expresiva, ca tura-vura, terchea-berchea (dupa DAR, talmes ar fi mag. tal „fel de mincare”).
Derivat balmaji, verb (a amesteca, a incurca, a incilci; a dilua, a face apos; a vorbi incurcat, ingaimat); balmajitor, adjectiv (care balmajeste); balmajeala, substantiv feminin (incurcatura, amestecatura); balmajitura, substantiv feminin (Banat, terci); bolmoaje, substantiv feminin (Mold.,vraja, farmece), pentru semantismul caruia, conform bosconi si boscorodi; bolmoji, verb (a amesteca; a vorbi balmajit).
Draganu,Dacor., V, 330, explica pe balmaji si varianta sale ca alterare de la *baljami, din mag. balzsamos „balsam”.
litere.
