Definitie Baltă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: BaltĂ, balti, substantiv feminin:
1. Întindere de apa statatoare, de obicei nu prea adanca, avand o vegetatie si o fauna acvatica specifica; zona de lunca inundabila, cu locuri in care stagneaza apa; p. ext. lac. ♢ Expresie A ramane (sau a sta, a zacea) balta = a fi lasat in parasire; a sta pe loc, a stagna.
A lasa balta (ceva) = a lasa (ceva) in parasire, a nu se mai interesa (de ceva).
A da cu bata in balta = a face un gest, a spune o vorba care stanjeneste prin caracterul ei nedelicat sau insolit.
2. Apa de ploaie adunata intr-o adancitura; groapa cu apa sau mocirla; (prin exagerare) cantitate mare de lichid varsat pe jos; baltoaca. – Probabil din limba slava (veche) Blato. Conform limba albaneza b a l t ë.

Varianta definitie 2: BaltĂ substantiv
1. (GEOGR.) (popular) tau, (regional) rat, (invechit) paluda. (- cu peste bogat.)
2. (GEOGR.) (rar) lac. (- Snagov.)
3. verifica cuvantul: aparaie.

Varianta definitie 3: Balta substantiv feminin, g.-d. art. baltii; plural balti

Varianta definitie 4: BaltĂ balti f. 1) Întindere de apa statatoare, de adancime mica, cu vegetatie si cu fauna specifica. ♢ A lasa (ceva) - a) a parasi (ceva) fara a duce la bun sfarsit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) Apa adunata intr-o adancitura in urma unei ploi mari sau a revarsarii unui rau. 3) Cantitate mare de lichid varsat pe jos. [G.-D. Baltii] /<sl. blato

Varianta definitie 5: Balta (bắlti), substantiv feminin –
1. Mlastina. –
2. Lunca inundabila a Dunarii. –
3. Baltoaca. – Mr., megl. balta, istr. bote.
Origine incerta.
Exista doua teorii referitoare la istoria acestui cuvint.
Conform primei, este vorba de un cuvint autohton, care s-ar trage dintr-o radacina indo-europeana *bal-, ce poate fi identificata in limba germana *pol- (v. limba germana de mai sus pfuol, verifica cuvantul: eng. pol.), lituan. bala, limba slava (veche) blato, celt. *palta (J. Kurylowicz, Melanges Vendryes, 1925, p. 308; REW 6177).
Din aceeasi radacina ar deriva un ilir *balton, plural *balta; si de la aceasta ultima forma se considera ca pot proveni nu numai rom. balta, ci si limba albaneza baljtë, lom. palta, triest. paltan, piem. pauta, limba neogreaca: βάλτη, limba neogreaca: μπάλτα, βάλτα, si βάλτος, (Ascoli, Arch. glott., I, 261; G. Meyer, Neugr.
St., II, 64; Berneker 70; DAR; Capidan, Raporturile, p. 461; Pascu, I, 179; Puscariu, Lr., 180).
Provenienta ilirica nu este imposibila, chiar daca ilirii nu ne sint cunoscuti dat fiind ca au trait in regiuni mlastinoase; iar extinderea cuvintului in nordul Italiei ar fi o dovada in favoarea acestei ipoteze.
Cealalta ipoteza, care a fost prima sub aspect cronologic, pare a fi mai putin acceptata in prezent.
Conform acesteia, balta ar proveni din limba slava (veche) blato, de unde provin si bulgara blato, slov., ceh. blato, pol. bloto, limba rusa boloto (Miklosich, Slaw.
Elem., 15; Cihac; Roesler 565; Philippide, Principii, II, 698).
Aceasta ipoteza intimpina o grava dificultate si anume metateza bla › bal, putin probabila in rom.; din aceasta cauza, mai multi specialisti incearca sa arate ca termenul rom. provine dintr-o forma slava *balto, anterioara metatezei lichidelor. (Skok, Archiv za arb.
Star., II, 114; Nandris, Melanges École Roumaine, II, 1-25 si Dacor., VI, 350; Sandfeld 83; Vaillant, BL, XIV, 9).
Faptul in sine nu este imposibil, dar pare putin probabil; si este curios de semnalat ca forma limba slava (veche) ipotetica, anterioara metatezei, nu a lasat urme in limbile limba slava (veche) moderne; ca singurele forme limba slava (veche) cu metateza provin din rom. (astfel rut. balta, conform Miklosich, Wander., 12 si Candrea, Elemente, 404; de asemenea bulgara medie si bulgara baltina, conform Jagic, Arch. slaw.
Phil., XXII, 32, Berneker 70 si Capidan, Raporturile, 230); si pe care insusi Miklosich, o vreme partizan al originii in limba slava (veche) a cuvintului, a ajuns sa-l considere strain in limba slava (veche), in Neugr,
11. Astfel stind lucrurile, ipoteza autohtona pare a intruni cele mai multe probabilitati.
Ngr. μπάλτα, provin din rom. (Murnu, Rum.
Lehnvörter, 34), in vreme ce limba neogreaca: βάλτη, provine din ilira, dupa Triandaphyllidis, 150, si din limba albaneza, dupa G. Meyer, Neugr.
St., II,
64. Derivat baltac, substantiv neutru (balta); baltacai, baltacari, verb (a da din picioare); baltaceala, substantiv feminin (batai din picior); baltaci, verb (a se balaci; a se forma baltoace); baltaret, adjectiv (palustru); baltaret, substantiv masculin (vint dinspre lunca Dunarii, vint de miazazi); baltarie, substantiv feminin (balta, mlastina); baltau, substantiv neutru (baltoaca); balti, verb (a se forma baltoace); baltig, s,n, (balta, mlastina); baltina, substantiv feminin (lunca, teren inundabil); baltis, substantiv neutru (teren mlastinos); baltoaca, substantiv feminin (balta mica; bulhac); baltoc, substantiv neutru (baltoaca); baltos, adjectiv (mlastinos).