Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Baltă

1 * Cuvantul cu diacritice: báltă
Cuvantul fara diacritice: balta

Definitie: BALTĂ, bălți, substantiv feminin: 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ♢ Expresie A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă. – Probabil din limba slava (veche) blato. Conform limba albaneza b a l t ë.

2 * Cuvantul cu diacritice: báltă
Cuvantul fara diacritice: balta

Definitie: BALTĂ substantiv 1. (GEOGR.) (popular) tău, (regional) rât, (învechit) paludă. (- cu pește bogat.) 2. (GEOGR.) (rar) lac. (- Snagov.) 3. verifica cuvantul: apăraie.

3 * Cuvantul cu diacritice: báltă
Cuvantul fara diacritice: balta

Definitie: baltă substantiv feminin, g.-d. art. bălții; plural bălți

4 * Cuvantul cu diacritice: báltă bălți
Cuvantul fara diacritice: balta

Definitie: BALTĂ bălți f. 1) Întindere de apă stătătoare, de adâncime mică, cu vegetație și cu faună specifică. ♢ A lăsa (ceva) - a) a părăsi (ceva) fără a duce la bun sfârșit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) Apă adunată într-o adâncitură în urma unei ploi mari sau a revărsării unui râu. 3) Cantitate mare de lichid vărsat pe jos. [G.-D. bălții] limba slava (veche) blato

5 * Cuvantul cu diacritice: báltă bắlți
Cuvantul fara diacritice: balta

Definitie: baltă (balți), substantiv feminin – 1. Mlaștină. – 2. Luncă inundabilă a Dunării. – 3. Băltoacă. – Mr., megl. baltă, istr. bote. Origine incertă. Există două teorii referitoare la istoria acestui cuvînt. Conform primei, este vorba de un cuvînt autohton, care s-ar trage dintr-o rădăcină indo-europeană bal-, ce poate fi identificată în limba germana pol- (v. limba germana de mai sus pfuol, verifica cuvantul: eng. pol.), lituan. bala, limba slava (veche) blato, celt. palta (J. Kurylowicz, Melanges Vendryes, 1925, p. 308; REW 6177). Din aceeași rădăcină ar deriva un ilir balton, plural balta; și de la această ultimă formă se consideră că pot proveni nu numai rom. baltă, ci și limba albaneza baljtë, lom. palta, triest. paltan, piem. pauta, limba neogreaca: βάλτη, limba neogreaca: μπάλτα, βάλτα, și βάλτος, (Ascoli, Arch. glott., I, 261; G. Meyer, Neugr. St., II, 64; Berneker 70; DAR; Capidan, Raporturile, p. 461; Pascu, I, 179; Pușcariu, Lr., 180). Proveniența ilirică nu este imposibilă, chiar dacă ilirii nu ne sînt cunoscuți dat fiind că au trăit în regiuni mlăștinoase; iar extinderea cuvîntului în nordul Italiei ar fi o dovadă în favoarea acestei ipoteze. Cealaltă ipoteză, care a fost prima sub aspect cronologic, pare a fi mai puțin acceptată în prezent. Conform acesteia, baltă ar proveni din limba slava (veche) blato, de unde provin și bulgara blato, slov., ceh. blato, pol. bloto, limba rusa boloto (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac; Roesler 565; Philippide, Principii, II, 698). Această ipoteză întîmpină o gravă dificultate și anume metateza bla › bal, puțin probabilă în rom.; din această cauză, mai mulți specialiști încearcă să arate că termenul rom. provine dintr-o formă slavă balto, anterioară metatezei lichidelor. (Skok, Archiv za arb. Star., II, 114; Nandriș, Melanges Ecole Roumaine, II, 1-25 și Dacor., VI, 350; Sandfeld 83; Vaillant, BL, XIV, 9). Faptul în sine nu este imposibil, dar pare puțin probabil; și este curios de semnalat că forma limba slava (veche) ipotetică, anterioară metatezei, nu a lăsat urme în limbile limba slava (veche) moderne; că singurele forme limba slava (veche) cu metateză provin din rom. (astfel rut. balta, conform Miklosich, Wander., 12 și Candrea, Elemente, 404; de asemenea bulgara medie și bulgara baltina, conform Jagic, Arch. slaw. Phil., XXII, 32, Berneker 70 și Capidan, Raporturile, 230); și pe care însuși Miklosich, o vreme partizan al originii în limba slava (veche) a cuvîntului, a ajuns să-l considere străin în limba slava (veche), în Neugr, 11. Astfel stînd lucrurile, ipoteza autohtonă pare a întruni cele mai multe probabilități. Ngr. μπάλτα, provin din rom. (Murnu, Rum. Lehnvörter, 34), în vreme ce limba neogreaca: βάλτη, provine din iliră, după Triandaphyllidis, 150, și din limba albaneza, după G. Meyer, Neugr. St., II, 64. Derivat băltac, substantiv neutru (baltă); băltăcăi, băltăcări, verb (a da din picioare); băltăceală, substantiv feminin (bătăi din picior); băltăci, verb (a se bălăci; a se forma băltoace); băltăreț, adjectiv (palustru); băltăreț, substantiv masculin (vînt dinspre lunca Dunării, vînt de miazăzi); băltărie, substantiv feminin (baltă, mlaștină); băltău, substantiv neutru (băltoacă); bălți, verb (a se forma băltoace); băltig, s,n, (baltă, mlaștină); băltină, substantiv feminin (luncă, teren inundabil); băltiș, substantiv neutru (teren mlăștinos); băltoacă, substantiv feminin (baltă mică; bulhac); băltoc, substantiv neutru (băltoacă); băltos, adjectiv (mlăștinos).