Ban
Definitie, sens si explicatie
1Ban1, bani, substantiv masculin
1. Unitate monetara si moneda egala cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. moneda marunta, divizionara a leului. ♢ Expresie A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare.
2. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa); moneda de metal sau hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata; argint (2). ♢ Expresie A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a fi foarte pretuit (de cineva).
A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede ca un lucru este adevarat. ♦ (La plural) Avere in numerar; parale. ♢ Expresie A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat.
A avea bani (stransi) la ciorap sau a strange bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strange o suma de bani; a fi zgarcit.
Fecior (sau baiat) de bani gata = fiu de oameni avuti care face extravagante cu banii primiti sau mosteniti de la parinti. – Etimologie necunoscuta
1. Unitate monetara si moneda egala cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. moneda marunta, divizionara a leului. ♢ Expresie A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare.
2. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa); moneda de metal sau hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata; argint (2). ♢ Expresie A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a fi foarte pretuit (de cineva).
A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede ca un lucru este adevarat. ♦ (La plural) Avere in numerar; parale. ♢ Expresie A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat.
A avea bani (stransi) la ciorap sau a strange bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strange o suma de bani; a fi zgarcit.
Fecior (sau baiat) de bani gata = fiu de oameni avuti care face extravagante cu banii primiti sau mosteniti de la parinti. – Etimologie necunoscuta
2Ban2, bani, substantiv masculin
1. Guvernator al unei regiuni de granita in Ungaria feudala.
2. (Titlu si functie de) mare dregator in Țara Romaneasca dupa secolul Xv; (si in forma mare ban) (titlu purtat de) boierul care guverna Banatul Severinului, apoi Oltenia. ♦ (În Muntenia) Cel mai inalt rang boieresc; persoana care detinea acest rang. – Conform: limba maghiara b a n, scr. b a n.
1. Guvernator al unei regiuni de granita in Ungaria feudala.
2. (Titlu si functie de) mare dregator in Țara Romaneasca dupa secolul Xv; (si in forma mare ban) (titlu purtat de) boierul care guverna Banatul Severinului, apoi Oltenia. ♦ (În Muntenia) Cel mai inalt rang boieresc; persoana care detinea acest rang. – Conform: limba maghiara b a n, scr. b a n.
3Ban substantiv verifica cuvantul: banut, disc embrionar.
4Ban substantiv
1. franc, gologan, para, (invechit si popular) sorocovat, (popular si familiar) pitac, sfant, (reg. si familiar) pitula, (astazi familiar) arginti (plural), (familiar) capital, centima, (argotic) lovele (plural), mangari (plural), mardei (plural), material. (A ramas fara nici un -.)
2. verifica cuvantul: moneda.
1. franc, gologan, para, (invechit si popular) sorocovat, (popular si familiar) pitac, sfant, (reg. si familiar) pitula, (astazi familiar) arginti (plural), (familiar) capital, centima, (argotic) lovele (plural), mangari (plural), mardei (plural), material. (A ramas fara nici un -.)
2. verifica cuvantul: moneda.
5Ban (moneda, functie) substantiv masculin, plural bani
6Ban2 -i m. 1) Titlu si functie de mare dregator in Țara Romaneasca dupa secolul Xv. 2) Persoana care detinea acest titlu. /<ung. ban, sb. ban
7Ban1 -i m. 1) Marfa indeplinind functia sociala de echivalent general al tuturor marfurilor in procesul de schimb. 2) Moneda sau bancnota, indeplinind functia sociala de mijloc de schimb si de plata (a marfurilor). ♢ A plati in -i gheata (sau Lichizi) bani in numerar (platiti pe loc). -i de buzunar bani destinati cheltuielilor marunte. 3) la plural Avere in forma de monede sau bancnote; parale. ♢ A fi doldora de -i a fi foarte bogat; a avea multi bani. A arunca -i pe fereastra a cheltui fara nici o socoteala. A pune -i la ciorap a) a strange bani; b) a fi foarte zgarcit. A face -i buni a) a castiga bine; b) a avea valoare; a fi de pret. 4) Subunitate monetara egala cu a suta parte dintr-un leu. /Origine necunoscuta
8Ban (bani), substantiv masculin – Conte, titlu nobiliar si administrativ al vechii guvernari romanesti.
A fost mai intii nume dat contilor care administrau zonele de sud ale regatului Ungariei.
Domnii din Muntenia si-au adaugat la jumatatea secolul Xiv, titlul de ban de Severin (lat. banus), schimbat in 1511 prin cel de ban de Mehedinti, si putin mai tirziu de Oltenia, sau de Craiova.
Din secolul Xv, titlul a fost cedat de domnitor demnitarului celui mai de seama din sfatul sau si de la curtea sa.
Pare a fi cuvint mongol, probabil avar.
Conform: mongol bajan „bogat, avut”, titlu avar relativ echivalent cu cel al nobililor din Castilia, si care este mentionat de Constantin Porfirogenetul (secolul X) cu forma βοεάνος (Korsch, Arch. slaw.
Phil., Ix, 487; Berneker 42).
Ungurii par a fi mostenit titlul si institutia, si prin intermediul lor termenul (mag. ban) a intrat in rom., ca si in limba slava (veche) banŭ, limba sarba:, cr., limba slava (veche), ceh., pol. ban.
Derivat banat, substantiv neutru (tinut administrat de ban: conform Banat, provincie din vestul Romaniei); banatean, adjectiv (din Banat); banatesc, adjectiv (din Banat); banateste, adverb (ca in Banat); baneasa, substantiv feminin (sotie de ban); banesc, adjectiv (propriu unui ban); banie, substantiv feminin (functie sau rang de ban); banisor, substantiv masculin (prefect numit de ban in fiecare din cele cinci judete ale Olteniei; functie desfiintata in 1761); banisorie, substantiv feminin (prefectura, functie de banisor).
A fost mai intii nume dat contilor care administrau zonele de sud ale regatului Ungariei.
Domnii din Muntenia si-au adaugat la jumatatea secolul Xiv, titlul de ban de Severin (lat. banus), schimbat in 1511 prin cel de ban de Mehedinti, si putin mai tirziu de Oltenia, sau de Craiova.
Din secolul Xv, titlul a fost cedat de domnitor demnitarului celui mai de seama din sfatul sau si de la curtea sa.
Pare a fi cuvint mongol, probabil avar.
Conform: mongol bajan „bogat, avut”, titlu avar relativ echivalent cu cel al nobililor din Castilia, si care este mentionat de Constantin Porfirogenetul (secolul X) cu forma βοεάνος (Korsch, Arch. slaw.
Phil., Ix, 487; Berneker 42).
Ungurii par a fi mostenit titlul si institutia, si prin intermediul lor termenul (mag. ban) a intrat in rom., ca si in limba slava (veche) banŭ, limba sarba:, cr., limba slava (veche), ceh., pol. ban.
Derivat banat, substantiv neutru (tinut administrat de ban: conform Banat, provincie din vestul Romaniei); banatean, adjectiv (din Banat); banatesc, adjectiv (din Banat); banateste, adverb (ca in Banat); baneasa, substantiv feminin (sotie de ban); banesc, adjectiv (propriu unui ban); banie, substantiv feminin (functie sau rang de ban); banisor, substantiv masculin (prefect numit de ban in fiecare din cele cinci judete ale Olteniei; functie desfiintata in 1761); banisorie, substantiv feminin (prefectura, functie de banisor).