Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bandă

1 * Cuvantul cu diacritice: bándă
Cuvantul fara diacritice: banda

Definitie: BANDĂ¹, bande, substantiv feminin: 1. Ceată, grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din franceza bande, germ. Bande.

2 * Cuvantul cu diacritice: bándă
Cuvantul fara diacritice: banda

Definitie: BANDĂ², benzi, substantiv feminin: 1. Fâșie de stofă, hârtie, de piele etcetera cu care se înfășoară, se leagă sau se întărește ceva; bantă. ♦ Fâșie cu care se împodobește, de obicei pe margini, un articol de îmbrăcăminte. 2. (în sintagmele) Bandă de magnetofon= fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului. Bandă rulantă(sau de transport, continuă)= fâșie lată de piele, de cauciuc, de plăci metalice etcetera, pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație; conveier. Lucru pe (sau la) bandă (rulantă) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei. Bandă de imagini= peliculă cinematografică. Bandă de circulație= fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum, pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule. Bandă de rulment= partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul. 3. Margine elastică a mesei de biliard. Margine a terenului de popice. 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare. 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore. 6. (în sintagmele) Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop. Bandă de frecvențe = a) interval de frecvență în care un aparat electronic își menține caracteristicile specificate; b) ansamblu de frecvențe radioelectrice atribuite diferitelor servicii de radiocomunicații prin reglementări naționale și internaționale. Bandă X = bandă de frecvențe cuprinse în domeniul microundelor. – Din franceza bande.

3 * Cuvantul cu diacritice: bándă
Cuvantul fara diacritice: banda

Definitie: BANDĂ substantiv verifica cuvantul: taraf.

4 * Cuvantul cu diacritice: bándă
Cuvantul fara diacritice: banda

Definitie: BANDĂ substantiv 1. (peior.) cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă, (livresc) coterie, (rar) tagmă, (învechit) cardașlâc, tacâm, taraf, (figurativ) bisericuță. 2. verifica cuvantul: ceată.

5 * Cuvantul cu diacritice: bándă
Cuvantul fara diacritice: banda

Definitie: BANDĂ substantiv 1. bantă, fâșie, ștraif. (O - la mânecile cămășii.) 2. verifica cuvantul: panglică. 3. (TEHN.) bandă rulantă = conveier. 4. verifica cuvantul: peliculă. 5. (învechit) mandanea. (- la masa de biliard.)

6 * Cuvantul cu diacritice: bándă
Cuvantul fara diacritice: banda

Definitie: bandă (grup) substantiv feminin, g.-d. art. bandei; plural bande

7 * Cuvantul cu diacritice: bándă
Cuvantul fara diacritice: banda

Definitie: bandă (fâșie) substantiv feminin, g.-d. art. benzii; plural benzi

8 * Cuvantul cu diacritice: bándă -e
Cuvantul fara diacritice: banda

Definitie: BANDĂ¹ -e f. 1) Grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil; șleahtă; gașcă; clică; clan. - de jefuitori. 2) Ceată de prieteni. - veselă. 3) Trupă de muzicanți. [G.-D. bandei] franceza bande, limba germana Bande

9 * Cuvantul cu diacritice: bándă benzi
Cuvantul fara diacritice: banda

Definitie: BANDĂ² benzi f. 1) Fâșie (lungă și îngustă) din diferite materiale, cu care se înfășoară, se leagă sau se împodobește ceva; ștraif. ♢ - izolatoare fâșie îngustă de material, acoperită pe una din fețe cu un strat de cauciuc lipicios, folosită la izolarea legăturilor electrice. - magnetică fâșie magnetizată, îngustă și lungă, destinată înregistrării magnetice a semnalelor electrice. - de magnetofon fâșie de material plastic, acoperită cu un strat de material magnetic, care se folosește la înregistrarea și reproducerea sunetelor cu ajutorul magnetofonului. - rulantă fâșie mobilă, acționată mecanic, care servește la transportarea materialelor sau fabricatelor într-o întreprindere producătoare. 2) Parte îngustă și lungă din componența a ceva. ♢ - de circulație fâșie dintr-o șosea, rezervată circulației vehiculelor în același sens. [G.-D. benzii] franceza bande

10 * Cuvantul cu diacritice: bándă
Cuvantul fara diacritice: banda

Definitie: BANDĂ¹ substantiv feminin 1. Grup de oameni (reuniți mai ales în scopuri rele, necinstite); grup format cu scopul unei acțiuni de subminare a colectivității, de sabotaj etcetera; șleahtă, clică. 2. (Glumeț) Grup de prieteni care umblă de obicei împreună. 3. Mică trupă de muzicanți; taraf de lăutari; orchestră, grup de instrumente. [Plural bande, varianta (3) band substantiv neutru / < franceza bande, limba italiana banda < got. bandi – steag, limba engleza band].

11 * Cuvantul cu diacritice: bándă
Cuvantul fara diacritice: banda

Definitie: BANDĂ² substantiv feminin 1. Fâșie îngustă și lungă de stofă, de hârtie, de metal etcetera cu care se leagă, se protejează, se înfășoară ceva. ♦ Parte lungă și îngustă a unei suprafețe. ♦ (Anat.) Fâșie de țesut care unește două organe. ♢ Bandă de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, acoperită cu un strat fin de substanță feromagnetică și care servește la înregistrarea și la reproducerea sunetelor cu magnetofonul; Bandă rulantă (sau de transport) = fâșie lungă, continuă, de cauciuc, de piele etcetera care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; Bandă sonoră = peliculă cinematografică pe care este înregistrat sunetul ; Bandă de circulație = subdiviziune longitudinală a părții carosabile a unei șosele, delimitată sau nu prin marcaje rutiere, cu o lățime corespunzătoare pentru circulația cu ușurință a unui șir de vehicule. ♦ (Filat.) Ansamblu de mai multe mărci, decupat dintr-o coală pe orizontală sau pe verticală și păstrat astfel într-o colecție; ștraif. 2. Marginea elastică de la masa de biliard. 3. (Herald.) Figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos. ♢ În bandă = (despre figuri) așezat în diagonala scutului. 4. Grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice. 5. Înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată. [Plural benzi, varianta bantă substantiv feminin / < franceza bande, conform limba germana Band].

12 * Cuvantul cu diacritice: bándă
Cuvantul fara diacritice: banda

Definitie: BANDĂ² substantiv feminin 1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva. ♦ parte lungă și îngustă a unei suprafețe. 2. fir de circulație pe o stradă sau șosea. 3. (cuvant ce tine de anatomie) fâșie de țesut care unește două organe. ♦ parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă. ♦ - magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; - de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; - etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; - rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; - de imagini = peliculă cinematografică; - sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul. ♦ (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif. 4. margine elastică de la masa de biliard. 5. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos. o în - = (despre figuri) așezat în diagonala scutului. 6. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice. 7. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată. (< franceza bande, limba germana Band)

13 * Cuvantul cu diacritice: bándă
Cuvantul fara diacritice: banda

Definitie: BANDĂ¹ substantiv feminin 1. grup de oameni (reuniți în scopuri necinstite); clică. 2. (glumeț) grup de prieteni care umblă împreună. 3. ansamblu muzical instrumental; band; trupă de muzicanți. (< franceza bande, limba italiana bande, /3/ limba engleza band)

14 * Cuvantul cu diacritice: bándă -de
Cuvantul fara diacritice: banda

Definitie: bandă (-de), substantiv feminin – Ceată, grup. – Mr. bandă. Franceza bande, limba italiana banda. Pl. benzi, este f. rar. Conform:, limba turca:, bulgara banda, limba neogreaca: μπάντα (› mr.), din limba italiana (Ruffini 334).