Banjo
Definitie, sens si explicatie
1Banjo, banjouri, substantiv neutru Instrument muzical asemanator cu mandolina, cu cinci pana la noua coarde si cu partea superioara a cutiei de rezonanta formata dintr-o piele intinsa. – Din franceza Banjo.
2Banjo substantiv neutru, art. banjoul; plural banjouri
3Banjo -uri n.
Instrument muzical, originar din nordul Africii, avand cutia de rezonanta din piele, un gat lung si 5-9 coarde care emit sunete prin ciupire. [Art. Banjoul] /<fr. banjo
Instrument muzical, originar din nordul Africii, avand cutia de rezonanta din piele, un gat lung si 5-9 coarde care emit sunete prin ciupire. [Art. Banjoul] /<fr. banjo
4Banjo substantiv neutru instrument muzical cu coarde ciupite, cu cutie de rezonanta din piele, asemanatoare unei mici tobe, si cu un gat foarte lung, utilizat in jaz. (< amer., franceza banjo)
5Banjo substantiv neutru Instrument muzical cu coarde (asemanator chitarei), cu cutia de rezonanta rotunda, facuta din piele, si cu un gat foarte lung. [Plural -ouri. / < franceza banjo < cuv. american].