Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bardă

1 * Cuvantul cu diacritice: bárdă
Cuvantul fara diacritice: barda

Definitie: BARDĂ, bărzi, substantiv feminin Secure cu tăișul lat și cu coada scurtă, întrebuințată mai ales la cioplitul lemnului și, odinioară, ca armă de luptă. ♢ Expresie A da (sau a zvârli) cu barda în lună sau a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Din limba maghiara bard.

2 * Cuvantul cu diacritice: bárdă
Cuvantul fara diacritice: barda

Definitie: BARDĂ substantiv toporișcă, (regional) toporiță, (Moldova) toaipă. (Lovitură de -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: bárdă
Cuvantul fara diacritice: barda

Definitie: bardă substantiv feminin, g.-d. art. bărzii; plural bărzi

4 * Cuvantul cu diacritice: bárdă bărzi
Cuvantul fara diacritice: barda

Definitie: BARDĂ bărzi f. Unealtă, constând dintr-un corp de oțel cu tăiș lat și curbat, cu o coadă scurtă de lemn tare, folosită, mai ales, la cioplitul lemnului; toporișcă. [G.-D. bărzii] ungara bard

5 * Cuvantul cu diacritice: bárdă bărzi
Cuvantul fara diacritice: barda

Definitie: bardă (bărzi), substantiv feminin – 1. Secure cu tăișul limba latina – 2. Sapă, teslă. Mag. bard (Densusianu, Rom., XXXIII, 275; Șeineanu, Semasiol., 135; Cihac, II, 479; DAR; Candrea; Pușcariu, Lr., 273). Cuvînt de origine germanică (v. limba germana barta, limba germana Bart, verifica cuvantul: franceza barde, conform alabarda), care coincide în parte cu un cuvînt oriental (cuman. balta, limba turca: baltak, conform baltag), fără să se poată distinge cu ușurință proveniența. Derivat din mag. nu este absolut sigură; poate fi cuvînt importat în mag., chiar din rom., după Edelspacher, 9. Apare și în slov. barda, rut. barda; ultimul provenind din rom. (Miklosich, Wander., 12), ca și săs. bardë. Derivat din mag. nefiind pe deplin satisfăcătoare, s-a propus ca etimon limba slava (veche) brady (Miklosich, Slaw. Elem., 15), care prezintă aceeași dificultate constînd într-o metateză asemănătoarte cu cea din blato › baltă; limba turca: barda (Popescu-Ciocănel 15), care pare mai curînd de origine rom. (Candrea, Elemente, 404; G. Meyer, Turk. St., I, 2). Recent, Gamillscheg, Romania limba germana, II, 261, a susținut că rom. provine direct din longob. barda. – Derivat bărdaș, substantiv masculin (dulgher); bardie, bărdiță, substantiv feminin (sapă); bărdui, bărdălui, verb (a tăia, a ciopli), conform mag. bardolni.