Bazilică
Definitie, sens si explicatie
1Bazilică, bazilici, substantiv feminin
1. Biserica romano-catolica medievala, in forma de dreptunghi, impartita in interior in trei parti prin siruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunatoare.
2. (La romani) Edificiu public cu interiorul impartit, prin siruri de coloane, in trei sau in cinci parti. – Din franceza Basilique, limba latina Basilica.
1. Biserica romano-catolica medievala, in forma de dreptunghi, impartita in interior in trei parti prin siruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunatoare.
2. (La romani) Edificiu public cu interiorul impartit, prin siruri de coloane, in trei sau in cinci parti. – Din franceza Basilique, limba latina Basilica.
2Bazilica substantiv feminin, g.-d. art. bazilicii; plural bazilici
3Bazilică -ci f. 1) (la romani) Edificiu public servind drept loc de judecata sau de adunari, avand interiorul impartit in trei sau cinci parti egale prin siruri de coloane. 2) Biserica sau catedrala (catolica) impunatoare, cu coloane in interior. [G.-d. Bazilicei] /<fr. basilique
4Bazilică substantiv feminin
1. edificiu public roman de forma dreptunghiulara, cu interiorul impartit prin siruri de coloane, care servea ca loc de judecata, bursa comerciala sau loc de adunari. ♢ biserica din primele secole ale crestinismului, dupa planul bazilicilor romane.
2. biserica catolica de mari proportii. (< limba latina basilica, franceza basilique, limba latina basilica)
1. edificiu public roman de forma dreptunghiulara, cu interiorul impartit prin siruri de coloane, care servea ca loc de judecata, bursa comerciala sau loc de adunari. ♢ biserica din primele secole ale crestinismului, dupa planul bazilicilor romane.
2. biserica catolica de mari proportii. (< limba latina basilica, franceza basilique, limba latina basilica)
5Bazilică substantiv feminin
1. Edificiu public la romani, de forma dreptunghiulara, cu interiorul impartit in trei sau cinci parti prin siruri de coloane.
2. Biserica din primele secole ale crestinismului, construita dupa planul bazilicilor romane; (astazi) biserica (catolica) de mari proportii; catedrala. [Plural -ci, -ce. / < lat., limba italiana basilica, franceza basilique].
1. Edificiu public la romani, de forma dreptunghiulara, cu interiorul impartit in trei sau cinci parti prin siruri de coloane.
2. Biserica din primele secole ale crestinismului, construita dupa planul bazilicilor romane; (astazi) biserica (catolica) de mari proportii; catedrala. [Plural -ci, -ce. / < lat., limba italiana basilica, franceza basilique].