Aburca
Definitie, sens si explicatie
1Aburca, aburc, verb I. Tranzitiv si reflexiv (Regional) A (se) urca, a (se) sui catarandu-se, a (se) catara; a (se) ridica de jos, de la pamant. – Etimologie necunoscuta Conform: Urca.
2Aburca verb verifica cuvantul: catara, cocota, ridica, sui, urca.
3Aburca verb, indicativ prezent 1 singular aburc, 3 singular si plural aburca
4A se aburca ma aburc intranzitiv A se urca cu greu; a se catara. - in copac. /Origine necunoscuta
5A aburca aburc tranzitiv 1) A face sa se aburce. 2) (greutati mari) A ridica, depunand eforturi mari. - sacul plin in spate. /Origine necunoscuta
6Aburca
1. A urca, a sui
2. A urca, a ridica -dintr-un der. vulg.al limba latina Ŏrior, conform urca
1. A urca, a sui
2. A urca, a ridica -dintr-un der. vulg.al limba latina Ŏrior, conform urca
7Aburca, aburc verb (regional) A (se) urca, a (se) agata, a (se) sui, catarandu-se, a (se) catara
8Aburca (-c, at), verb –
1. A urca, a sui. –
2. A urca, a ridica.
Dintr-un der. vulg. al limba latina ŏrior, conform urca.
S-ar putea pleca de la *aboricare; insa dificultatea conservarii lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat.
Se poate datora unei reduplicari, rezultat al unui b protetic *bŏrĭcāre de la *ŏrĭcāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad.
Cealalta ipoteza, emisa de Puscariu, Zrph., Xxxi, 616 si acceptata de Dar si Rew 606, pleaca de la limba latina *arboricare < arbor.
Explicatia nu convinge, nu numai datorita ciudateniei imaginii, ci si pentru ca nu se tine seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca si, prin urmare, de necesitatea de a le gasi o origine comuna.
1. A urca, a sui. –
2. A urca, a ridica.
Dintr-un der. vulg. al limba latina ŏrior, conform urca.
S-ar putea pleca de la *aboricare; insa dificultatea conservarii lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat.
Se poate datora unei reduplicari, rezultat al unui b protetic *bŏrĭcāre de la *ŏrĭcāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad.
Cealalta ipoteza, emisa de Puscariu, Zrph., Xxxi, 616 si acceptata de Dar si Rew 606, pleaca de la limba latina *arboricare < arbor.
Explicatia nu convinge, nu numai datorita ciudateniei imaginii, ci si pentru ca nu se tine seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca si, prin urmare, de necesitatea de a le gasi o origine comuna.