Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Beci

1 * Cuvantul cu diacritice: beci
Cuvantul fara diacritice: beci

Definitie: BECI, beciuri, substantiv neutru 1. Pivniță. 2. Închisoare (în subsolul unei clădiri). – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: beci
Cuvantul fara diacritice: beci

Definitie: BECI substantiv verifica cuvantul: arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță.

3 * Cuvantul cu diacritice: beci
Cuvantul fara diacritice: beci

Definitie: BECI substantiv verifica cuvantul: pivniță.

4 * Cuvantul cu diacritice: beci
Cuvantul fara diacritice: beci

Definitie: beci substantiv neutru, plural beciuri

5 * Cuvantul cu diacritice: beci -uri
Cuvantul fara diacritice: beci

Definitie: BECI -uri n. 1) Construcție subterană (aparte sau la subsolul unei clădiri) în care se păstrează alimentele; pivniță. 2) Închisoare în subsolul unei clădiri. /Origine necunoscuta

6 * Cuvantul cu diacritice: béci béciuri
Cuvantul fara diacritice: beci

Definitie: beci (beciuri), substantiv masculin – Berbec tînăr, de doi ani. – Mr. beci. Bg., limba sarba: biče „taur tînăr”, limba sarba: bičij „taurin”. Schimbarea semantică, deși curioasă, este aceeași ca în cazul lui buhai, care înseamnă totodată și „taur” și „berbec”. Diculescu, Elemente, 444, crede că este reprezentant al limba greaca (veche) βηϰίον „oaie tînără” și legat de limba italiana becco. Pușcariu 198 de asemenea îl lega de limba italiana, dar îl considera rezultat al lui (ber)beculus, care ar fi trebuit să dea bechi; însuși autorul și-a abandonat ipoteza în DAR; conform REW 9270 și 1020a. Capidan, Dacor., IV, 444, se referă la limba slava (veche) belče, de la bĕlŭ „alb”, ipoteză puțin verosimilă. Conform: bic.

7 * Cuvantul cu diacritice: béci béciuri
Cuvantul fara diacritice: beci

Definitie: beci (beciuri), substantiv neutru – Subsol, pivniță. Probabil din cuman. beč „fortificat” (DAR, Pușcariu, Lr., 315), cuvînt oriental care s-a păstrat și în numele vechi al Vienei, limba turca: beç › rom. Beci (conform Șeineanu, II, 42). Derivat becer, substantiv masculin (șef peste bucătăriile domnești, dregător al curții care, începînd cu secolul XVIII, exercita efectiv funcția stolnicului); becerie, substantiv feminin (bucătărie domnească). Numele de becer (conform pivnicer) se explică prin întrebuințarea dată în mod tradițional pivnițelor drept cămară. Totuși, DAR dă originea sa ca necunoscută, și se gîndește numai la o posibilă legătură cu limba germana Zucker-backer. Nu este sigur, pe de altă parte, că becer înseamnă, „plăcintar”, cum greșit afirmă DAR și Candrea; conform Odobescu: becerul, adică bucătarul domnesc. Scriban propune ca etimon limba sarba: pečar „brutar”.