Beci
Definitie, sens si explicatie
1Beci, beciuri, substantiv neutru
1. Pivnita.
2. Închisoare (in subsolul unei cladiri). – Etimologie necunoscuta
1. Pivnita.
2. Închisoare (in subsolul unei cladiri). – Etimologie necunoscuta
2Beci substantiv verifica cuvantul: arest, inchisoare, ocna, penitenciar, puscarie, temnita.
3Beci substantiv verifica cuvantul: pivnita.
4Beci substantiv neutru, plural beciuri
5Beci -uri n. 1) Constructie subterana (aparte sau la subsolul unei cladiri) in care se pastreaza alimentele; pivnita. 2) Închisoare in subsolul unei cladiri. /Origine necunoscuta
6Beci (beciuri), substantiv masculin – Berbec tinar, de doi ani. – Mr. beci.
Bg., limba sarba: biče „taur tinar”, limba sarba: bičij „taurin”.
Schimbarea semantica, desi curioasa, este aceeasi ca in cazul lui buhai, care inseamna totodata si „taur” si „berbec”.
Diculescu, Elemente, 444, crede ca este reprezentant al limba greaca (veche) βηϰίον „oaie tinara” si legat de limba italiana becco.
Puscariu 198 de asemenea il lega de limba italiana, dar il considera rezultat al lui (ber)beculus, care ar fi trebuit sa dea *bechi; insusi autorul si-a abandonat ipoteza in Dar; conform Rew 9270 si 1020a.
Capidan, Dacor., Iv, 444, se refera la limba slava (veche) belče, de la bĕlŭ „alb”, ipoteza putin verosimila.
Conform: bic.
Bg., limba sarba: biče „taur tinar”, limba sarba: bičij „taurin”.
Schimbarea semantica, desi curioasa, este aceeasi ca in cazul lui buhai, care inseamna totodata si „taur” si „berbec”.
Diculescu, Elemente, 444, crede ca este reprezentant al limba greaca (veche) βηϰίον „oaie tinara” si legat de limba italiana becco.
Puscariu 198 de asemenea il lega de limba italiana, dar il considera rezultat al lui (ber)beculus, care ar fi trebuit sa dea *bechi; insusi autorul si-a abandonat ipoteza in Dar; conform Rew 9270 si 1020a.
Capidan, Dacor., Iv, 444, se refera la limba slava (veche) belče, de la bĕlŭ „alb”, ipoteza putin verosimila.
Conform: bic.
7Beci (beciuri), substantiv neutru – Subsol, pivnita.
Probabil din cuman. beč „fortificat” (Dar, Puscariu, Lr., 315), cuvint oriental care s-a pastrat si in numele vechi al Vienei, limba turca: beç › rom.
Beci (conform seineanu, Ii, 42).
Derivat becer, substantiv masculin (sef peste bucatariile domnesti, dregator al curtii care, incepind cu secolul Xviii, exercita efectiv functia stolnicului); becerie, substantiv feminin (bucatarie domneasca).
Numele de becer (conform pivnicer) se explica prin intrebuintarea data in mod traditional pivnitelor drept camara.
Totusi, Dar da originea sa ca necunoscuta, si se gindeste numai la o posibila legatura cu limba germana Zucker-bäcker.
Nu este sigur, pe de alta parte, ca becer inseamna, „placintar”, cum gresit afirma Dar si Candrea; conform Odobescu: becerul, adica bucatarul domnesc.
Scriban propune ca etimon limba sarba: pečar „brutar”.
Probabil din cuman. beč „fortificat” (Dar, Puscariu, Lr., 315), cuvint oriental care s-a pastrat si in numele vechi al Vienei, limba turca: beç › rom.
Beci (conform seineanu, Ii, 42).
Derivat becer, substantiv masculin (sef peste bucatariile domnesti, dregator al curtii care, incepind cu secolul Xviii, exercita efectiv functia stolnicului); becerie, substantiv feminin (bucatarie domneasca).
Numele de becer (conform pivnicer) se explica prin intrebuintarea data in mod traditional pivnitelor drept camara.
Totusi, Dar da originea sa ca necunoscuta, si se gindeste numai la o posibila legatura cu limba germana Zucker-bäcker.
Nu este sigur, pe de alta parte, ca becer inseamna, „placintar”, cum gresit afirma Dar si Candrea; conform Odobescu: becerul, adica bucatarul domnesc.
Scriban propune ca etimon limba sarba: pečar „brutar”.