Belea
Definitie, sens si explicatie
1Belea, belele, substantiv feminin: (Familiar) Întamplare neprevazuta care aduce necaz; pacoste, bucluc. ♢ Expresie A da de belea = a avea o suparare, un necaz. ♦ Fiinta care provoaca numai neplaceri, necazuri, incurcaturi. – Din. limba turca: Bela.
2Belea substantiv verifica cuvantul: ciclu, menstruatie, period.
3Belea substantiv verifica cuvantul: necaz.
4Belea substantiv feminin, art. beleaua, g.-d. art. belelei; plural belele
5Belea -ele f. familiar Situatie complicata si neplacuta; bucluc; incurcatura. A intra intr-o -. ♢ A-si gasi -eaua (a da de -) a o pati (rau). [Art. Beleaua; G.-d. Belelei; Sil. Be-lea] /<turc. bela
6Belea (belele), substantiv feminin – Lovitura, necaz, suparare. – Mr. bile, bileaua, megl. bilea.
Limba Turca: bela (Roesler 589; seineanu, Ii, 45; Lokotsch 194); conform limba neogreaca: μπελιᾶς, limba albaneza belja, bulgara belja, limba sarba: belaj.
Conform: belaliu.
Limba Turca: bela (Roesler 589; seineanu, Ii, 45; Lokotsch 194); conform limba neogreaca: μπελιᾶς, limba albaneza belja, bulgara belja, limba sarba: belaj.
Conform: belaliu.
7Belea, belele substantiv feminin
1. (pop.) necaz, ghinion.
2. (peior.) sotie. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. (pop.) necaz, ghinion.
2. (peior.) sotie. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)